tresară. După care Devlin se ivi din nou în pragul ușii.
— Trebuie să veniți cu noi.
— I-ați găsit? îl întrebă ea, ridicând privirea. I-ați găsit pe Frankie și pe Cindy?
— Vă rog să veniți cu noi, răspunse el, uitându-se fix în ochii ei.
VP - 24
Ruth se ridică în picioare.
— Amândoi?
— Da, răspunse comisarul, aruncând o privire spre Frank.
Ruth ieși din bucătărie, așteptându-se să meargă în camera copiilor, însă
comisarul îi conduse afară din casă, lângă pubele. Aproape că începu să râdă
când văzu ce făcuseră. Polițiștii goliseră pubelele, împrăștiind conținutul lor pe jos. Alți doi polițiști în uniformă scormoneau prin grămezile de gunoi: cutii goale de lapte, ambalaje de mâncare, conserve de mâncare de câine, coji de portocale, hârtii, zaț de cafea. Mirosul acela îi întoarse stomacul pe dos. Devlin arătă cu degetul spre o pungă de plastic, deschisă.
— Vă aparține?
Ruth se uită când la el, când la pungă. Se apropie de el și aruncă o privire în pungă și văzu nouă sau zece sticle goale. Gin. Whisky. Vin. Își îndreptă din nou privirea asupra lui. Oare chiar vorbea serios?
— Nu știu. Nu-mi amintesc ce am mai aruncat. Posibil.
Nicio reacție din partea lui. Rămase cu chipul neclintit, de parcă ar fi fost un actor pe un poster. Făcu semn spre unul dintre polițiști, care îi întinse un plic. Comisarul i-l băgă drept în față, iar Ruth făcu un pas în spate; plicul fusese dezgropat de sub mormanul de gunoi.
— Vă este adresat, doamnă Malone.
Era o factură, dar nu reuși să-și aducă aminte pentru ce anume. Dar își aminti că îl deschisese, că aruncase plicul în gunoi și că băgase factura în sertar. Întrebându-se când avea s-o plătească.
— L-am găsit tot în punga asta.
— Oh. Atunci… da, presupun că e al meu.
— Iar sticlele?
Ruth se uită lung la el.
— Păi, da, presupun că sunt tot ale mele. Dacă spuneți că ați găsit factura în aceeași pungă.
— Toate? întrebă el, strâmbând ușor din buze.
— Ce legătură are asta cu copiii mei? De ce nu mergeți odată să-i căutați pe Frankie și pe Cindy?
— Doamnă, nu fac altceva decât să culeg informații.
— Am făcut curățenie în apartament. Avocatul meu mi-a spus că… că
cineva de la tribunal urmează să vină în inspecție. Mi-a spus să fac curățenie generală. Să vopsesc pereții. Să aranjez casa, zise ea, fără să se uite la Frank.
Devlin se uită lung la ea, după care, fără să-și ia ochii de la ea, i se adresă
polițistului din spatele lui.
— Notează acolo. Are de-a face cu procesul de custodie, spuse el, de parcă
ar fi vorbit despre ceva rușinos.
VP - 25
Ruth se întoarse spre Frank, însă acesta îi evită privirea.
— Am făcut curățenie.
Frank dădu din cap, dar fără să se uite spre ea.
∵
Minutele continuară să se scurgă. Ruth traversă holul, luă sufrageria la pas, rozându-și unghiile, continuând să fumeze, ignorând nodul din gât. Unul dintre polițiști veni cu o pensulă și cu o cutiuță, se așeză în genunchi lângă
măsuța de cafea și începu să împrăștie pudră pe suprafața mesei. Se mută
dintr-o cameră într-alta, lăsând în urma lui o potecă albă. Se uită de câteva ori la ea, însă fără să spună nimic.
Ruth se duse din nou pe hol și observă că ușa de la camera copiilor era întredeschisă, razele soarelui revărsându-se pe covorul vechi. Se apropie ușor și văzu trei bărbați aplecați peste biroul de lângă fereastră:
