— Are o cameră într-o casă mare de tot. Împarte baia cu trei bărbați. Și bucătăria. Are fiecare câte un sertar pentru lucrurile lui, sertarele au lacăte.
Ruth dădu ușor din cap și duse din nou ceașca la gură ca să-și ascundă
rânjetul. Cum naiba își imagina Frank că avea să obțină custodia copiilor când nici măcar nu putea să le ofere o casă? Puse ceașca pe masă.
— Bun, mami nu trebuie să se ducă la muncă astăzi. Ce vreți să facem?
Cindy se opri din mestecat, cu lingura la gură. Frankie ridică privirea, uitând de supărare.
— Serios?
— Serios. Vreți să mergem în parc?
Cindy începu să chiuie de fericire, scăpă din nou lingura din mână, dansând de bucurie în scaunul ei.
— Vrem în parc! În parc!
Frankie se uită lung la Ruth pe sub genele lui lungi.
— Poate să vină și tati cu noi?
Urmară câteva clipe de tăcere și trase aer în piept, își termină țigara, se întoarse cu spatele la ei și o stinse în scrumieră. Rămase în continuare cu spatele și spuse:
— Frankie, l-ai văzut ieri pe tati.
Frankie dădu din cap că da, iar Cindy se înveseli din nou.
— Mami, pot să mă îmbrac cu rochița mea cu floricele?
Ruth îi zâmbi fiicei sale. Fiica aceea cuminte, ca un îngeraș.
— Desigur. Termină-ți de mâncat cerealele și apoi mergem să te speli și să te îmbraci. Frankie, vrei să te îmbraci cu tricoul tău cu Giants?
Băiatul ridică din umeri, cu nasul în bolul cu cereale.
— Frankie, te-am întrebat ceva.
— Da, mami, răspunse el, fără să ridice privirea.
— Bine. Mami se duce să se termine de aranjat. Frankie, să pui vasele în chiuvetă după ce termini de mâncat și apoi poți să te uiți la desene animate cu sora ta.
Băiatul făcu o mișcare scurtă din cap. Ruth hotărî să nu-i mai spună nimic de data asta și se întoarse în baie cu ceașca de cafea. Își verifică machiajul. Se dădu din nou cu ruj.
Nu avea de unde să știe că aceasta urma să fie ultima dimineață în care avea să se uite liniștită în oglindă. Că urma să fie ultima dimineață în care chipul ei avea să fie doar al ei.
VP - 10
Capitolul 2
E mai ușor să îți imaginezi ziua aceea prin filtrul spuselor ei.
Își amintește o cameră fără ferestre. Câteva scaune de lemn.
După care se auzi un clic. Urmat de un zgomot. Un bărbat își drese glasul, anunțând data și ora.
După care începură întrebările. Și răspunsurile ei șovăitoare, temătoare.
— Am făcut un picnic în Kissena Park.
— Vreo douăzeci și trei… Cred.
— Hm… sandviciuri și suc. Pepsi.
— Am mers cu mașina. Copiii au stat cu mine pe bancheta din față.
∵
Frankie aluneca în viteză pe tobogan, stând cu spatele drept, cu picioarele întinse, cu bărbia ridicată. După ce ateriza, o lua din nou la fugă spre scări.
Cindy se așezase în leagănul pentru copii, cu bara de siguranță, în ciuda protestelor ei pentru că uita întotdeauna să se țină bine.
— Mai sus, mami, mai sus!
Ruth o împinse cu mai mult avânt.
— Mai sus, mami!
Râsul ei era contagios. Începu să bată din palmele ei grăsuțe, cu părul bălai fluturându-i în aer.
