— Nu, doar de Scott.
— Bine. Stai liniștită. Te iubesc, scumpa mea. Vin imediat.
— Bine.
∵
Pete era la coadă la Mario’s, așteptând să-și comande ceva la micul dejun înainte de a pleca la muncă. Se auzi o știre la radio. Ruth Malone a fost pusă
sub acuzație și arestată pentru moartea fiului și fiicei sale.
Lăsă ziarul din mână și se holbă la radio până ce bărbatul din spatele lui îi dădu un ghiont și îi făcu semn să se uite la fata de la casă, care se uita la el cu sprâncenele ridicate, gata să-i ia comanda.
— Îmi pare rău, zise el. M-am răzgândit.
Fugi pe ușă. Nu-i venea să creadă. Îi luase mai bine de patru luni, dar Devlin reușise în cele din urmă să găsească o dovadă. Îi spusese ceva despre o scrisoare. Orice ar fi fost în scrisoarea aia, fusese suficient cât să o pună
sub acuzație.
Pete se duse cu mașina până la secția de poliție. Holul de la intrare era plin ochi cu reporteri. Două curve stăteau cocoțate pe un birou în timp ce un polițist le pregătea actele de arest. Cele două țipau la fotografi „Cum vrei să
VP - 182
stau, iubi?” sau „Zece dolari pentru o poză de aproape!”, prăpădindu-se de râs.
Se uită disperat în jurul lui, sperând să găsească o față cunoscută, cineva care să-i spună ce să facă. Polițistul de la birou începu să țipe, încercând să
facă ordine, dar Pete de-abia dacă îl auzea în zarva aceea.
O ușă se deschise și văzu silueta masivă a lui Devlin în pragul ușii. Ridică
mâna și se făcu liniște. Pur și simplu.
— Domnilor, știu ce vă aduce astăzi aici, dar nu am nimic pentru voi. Ruth Malone a fost arestată, probabil o să iasă pe cauțiune, încă nu am stabilit o dată pentru audieri. Asta e tot.
Le întoarse spatele și intră în birou, iar zarva izbucni din nou, ba chiar cu mai mult patos. Reporterii se împinseră să ajungă la ușă.
Pete ieși din secție, incredibil de confuz. Ce se întâmplase? Ce se schimbase de ieri până astăzi pentru ca polițiștii să se simtă încrezători să o aresteze?
Parcarea era pustie: toți reporterii aveau treabă. Auzi vocea lui Friedmann în minte: stai pe lângă polițiști, vezi ce se întâmplă prin cartier.
Se opri să-și aprindă o țigară și observă un tip care pleca de la secție cu o servietă de piele. Era cărunt, îmbrăcat cu un costum elegant, se vedea că are bani. Cel mai probabil, era avocat și, după costum și pantofi, se vedea că era unul bun. Cu siguranță era o singură persoană astăzi la secția de poliție care avea nevoie de un avocat scump.
Pete își aruncă țigara și o luă la fugă, oprindu-se brusc în fața tipului cu servietă. Acesta ridică din sprâncene, de parcă Pete era ceva interesant ce tocmai îi apăruse într-o carte.
— Domnule, mă scuzați. Nu am vrut să vă sperii. Eu sunt… numele meu este Peter Wonicke. Sunteți cumva avocatul doamnei Malone?
— Băiete, zise el, pe un ton politicos, mi-e teamă că nu am voie să vorbesc despre clienții mei.
— Nu, bineînțeles că nu.
— Atunci…
— Doar că… o cunosc. S-ar putea să am informații care să vă ajute.
Avocatul ridică din nou din sprâncene și se uită lung la Pete.
— De asemenea, nu obișnuiesc să stau de vorbă despre clienții mei pe stradă. Dar obișnuiesc să îmi fac o părere foarte repede despre oamenii pe care îi întâlnesc. Când lucrezi așa ca mine, trebuie.
Tăcu din nou și se uită la Pete.
— După cum îți poți da seama, sunt cam ocupat astăzi. Dar hai să ne vedem mâine. Într-un loc mai retras. Bem o cafea și poți să-mi povestești…
ei bine, ce vrei tu. Apropo, numele meu este Henry Scott.
VP - 183
Îi dădu o adresă și stabiliră să se întâlnească a doua zi.
La respectiva adresă, Pete găsi o cafenea frumoasă, genul de loc în care doamnele își beau cafeaua dimineața sau își duc nepoții la o prăjitură.
Scott ajunsese înaintea lui, se ridică să-l întâmpine și să-i strângă mâna.
Își comandară ceva de băut, iar Scott o întrebă pe chelneriță dacă aveau prăjitură cu alune. Fata spuse că da, iar Scott se arătă la fel de entuziasmat precum băiețelul de la masa vecină care tocmai primise o felie de plăcintă cu frișcă.
După ce chelneriță se îndepărtă, Scott se uită după ea, cu zâmbetul pe buze.
— Pe vremuri făceau o prăjitură cu alune excepțională. Mama obișnuia să
