— Este foarte adevărat, interveni Carmen.
Își trase poșeta în poală și scoase din ea o pungă mare din plastic plină cu articole de machiaj – toate miniaturale, de parcă ar fi fost făcute pentru păpuși.
— Mostre, zise ea peste umăr. Fiind atât de mici, pot să port cu mine tot ce am nevoie. Au câte 85 de grame sau chiar mai puțin.
Deșurubă un capac de mărimea unui deget de bebeluș și strânse tubul. Puse apoi bobul de cremă pe buricul degetului ei arătător.
Lawrence o urmărea cum își întindea crema pe față, masându-și viguros obrajii și gâtul cu o singură mână în timp ce conducea cu cealaltă, și își strânse și mai bine centura de siguranță. Familiile altor persoane erau la fel de misterioase ca niște specii de extratereștri, având o mulțime de coduri secrete și amintiri comune.
Lawrence o privi pe Carmen repetând procesul de mai multe ori, cu diferite poțiuni. Mașina se balansă periculos, aplecându-se într-o parte atunci când ea viră prea brusc, iar Bobby icni – destul de amuzat, de altfel.
— Conduce îngrozitor, zise el, pregătit pentru represaliile iubitei sale.
Drăgălășenia lui Bobby nu mai conta deloc – nu mai mult decât atitudinea autoritară a lui Franny, rezerva lui Jim sau precocitatea Sylviei. Adevărata problemă era faptul că Charles îl abandonase chiar înainte de a părăsi aeroportul. Cât de mult aveau să se răcească relațiile dintre ei în două săptămâni?
— Sunt cam obosit, zise Lawrence. Cred că am să închid puțin ochii, dacă nu vă deranjează.
— Desigur, zise Bobby. Încearcă să dormi puțin.
Lawrence închise ochii. Începuse deja să transpire, iar aerul condiționat din mașină nu părea să facă față. Se întrebă într-o doară
50
- EMMA STRAUB -
dacă Bobby și Carmen pălăvrăgeau de obicei – la fel ca majoritatea cuplurilor – despre tot felul de lucruri lipsite de importanță, dar cei doi rămaseră tăcuți.
*
Băcănia din Palma era dumnezeiască. Franny și Charles se plasară strategic în capătul fiecărui rând de rafturi. Ambalajele erau sublime – chiar și la conservele cu sardine și tuburile cu pastă de tomate. Faptul că se aflau într-o țară străină făcea ca până și cea mai mică diferență să li se pară artă. Charles o pictase odată pe Franny după o fotografie făcută într-un supermarket din Tokio – fața ei lată
părea extaziată. Să facă împreună cumpărături era una dintre preocupările lor favorite.
— Uite! zise Charles ridicând o cutie cu cremă de zahăr ars.
— Uite! spuse la rândul ei Franny, ridicând o pungă de chipsuri de cartofi cu aromă d e jamón 5 .
Rafturile cu șuncă erau pur și simplu magnifice: șuncă tăiată
cubulețe, bacon, chorizo 6 , mortadella, sobrassada 7, salam, ibérico 8 , crenvurști, pizza cu șuncă, cârnați, pastramă. Umplură un coș de cumpărături cu borcane de gem, unt de arahide, hârtie igienică și suc – zumo –, precum și salată verde, portocale, machego9 și pâine feliată.
— Cât e ceasul? întrebă Charles, în timp ce stăteau la rând lângă
casa de marcat. Parcă ar fi ora trei dimineața.
— Biata mea rățușcă! zise Franny, cuprinzându-l cu brațele pe după umeri.
Când se cunoscuseră, atât Franny, cât și Charles erau tineri și frumoși, având destul stil încât să-i evite pe toți ceilalți din jur.
5 Șuncă (sp.)
6 Cârnați de porc (sp.)
7 Specialitate tradițională de cârnați conservați (sp.) 8 Șuncă crudă și uscată (sp.)
9 Brânză spaniolă (sp.)
51
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
Mijlocul ei fusese strâns într-o centură fermă, rezistentă, iar linia părului lui abia dacă se mai vedea. Puteau să ajungă la o sută de ani și Franny tot așa l-ar fi văzut – ca pe un James Dean ceva mai scund, cu sprâncene ciudate și buze frumos arcuite, pur și simplu superb.
Nu mai conta că Charles era acum complet chel, având doar o urmă
de păr în creștet. Pentru Franny, el avea să rămână mereu marea ei iubire, cel mai chipeș băiat pe care nu-l putea avea – deși era al ei în toate felurile posibile, cu o singură excepție, pentru totdeauna.
— Cum îți merge? Cu Jim, vreau să spun.
— Oh, știi și tu! începu Franny, dar se opri, neștiind cum să
termine propoziția. Rău. Cât se poate de rău. Nu mă pot uita la el fără să-mi doresc să-i tai penisul.
— Sylvia pare să se fi obișnuit cu ideea totuși, zise Charles, făcând un semn afirmativ din cap către femeia de la casă.
El vorbea chiar mai puțină spaniolă decât Franny, ceea ce nu însemna mare lucru.
— Dar nici nu ai văzut-o încă pe Sylvia, spuse nedumerită
