majoritatea oamenilor doresc să-şi afle viitorul la primele ore ale serii. Orele înaintate sunt potrivite pentru activităţi mai puţin cerebrale. Mai devreme, amatorii formau o coadă lungă, dar pe măsură ce octombrie trece în noiembrie nu mai e nimeni în vestibul, nimeni dincolo de perdeaua din mărgele care să audă ce au de spus cărţile.
Apoi perdeaua de mărgele se desparte fără ca Isobel să fi auzit pe cineva apropiindu-se.
4 Halloween se sărbătoreşte în ajunul zilei de 1 noiembrie, Ziua Tuturor Sfinţilor sau Ziua Morţilor (n. tr.).
323
Ceea ce Marco a venit să-i spună nu ar trebui să fie un şoc pentru ea. Cărţile îi arătau asta de ani de zile, ea însă refuza să le ia în seamă, preferând să vadă doar celelalte opţiuni, celelalte căi de urmat.
Să audă lucrurile din gura lui e însă cu totul altceva. De cum rosteşte cuvintele, o amintire demult uitată răsare în mintea ei.
Două siluete îmbrăcate în verde în centrul unei săli de bal, atât de evident îndrăgostite, încât întreaga încăpere se încinge.
Ea îl roagă să tragă o carte. Faptul că e de acord o uimeşte.
Cartea pe care o trage el este La Papessa.
Când pleacă, Isobel dă jos anunţul.
Uneori, scoate anunţul de pe uşă mai devreme sau pe o perioadă
de timp, când se simte obosită din cauza ghicitului ori când pur şi simplu are nevoie de o pauză. Adesea îşi petrece timpul cu Tsukiko, dar în seara asta, în loc s-o caute pe contorsionistă, rămâne singură
la masa de ghicit, amestecând neîncetat cărţile de tarot.
Întoarce o carte cu faţa în sus, apoi alta, şi alta.
Nu ies decât spade5. Şiruri de spade cu vârful în sus. Patru.
Nouă. Zece. Asul ascuţit.
Le pune grămadă la loc.
Abandonează cărţile şi se ocupă de altceva.
Cutia de pălării pe care o ţine sub masă. E locul cel mai sigur la care se poate gândi, şi cel mai accesibil pentru ea. Deseori şi uită că
e acolo, ascunsă sub catifeaua ce acoperă masa. Aflându-se întotdeauna între ea şi cel venit să-i ghicească. O prezenţă constantă
nevăzută.
Acum întinde mâna sub masă şi scoate cutia din umbra catifelei în lumina pâlpâitoare a lumânărilor.
5 La unele cărţi de tarot, suitele au ca semn distinctiv spada, cupa, moneda, bastonul în locul cunoscutelor pică, cupă, caro, treflă (n. tr.).
324
Cutia e simplă şi rotundă, îmbrăcată în mătase neagră. Nu are încuietoare sau cârlig, capacul fiind ţinut de două panglici, una albă
şi alta neagră, legate cu grijă.
Isobel aşază cutia pe masă şi şterge stratul gros de praf de pe ea, deşi mare parte din acesta rămâne lipit pe panglicile înnodate.
Şovăie, şi pentru o clipă îşi spune că ar fi bine să renunţe şi să pună
cutia la loc. Dar se vede că nu mai contează.
Dezleagă panglicile încet, desfăcând nodurile cu unghiile. Când sunt suficient de largi, ridică precaută capacul, ca şi cum s-ar teme de ce ar putea găsi înăuntru.
În interior e o pălărie.
În aceeaşi poziţie în care a fost pusă. Un vechi melon negru, cu borul uşor uzat. Şi acesta e legat cu panglici negre şi albe, învelit ca un cadou în funde. Printre nodurile panglicilor se află o carte de tarot, iar între pălărie şi carte e o batistă albă de dantelă, ale cărei margini sunt brodate cu fir negru.
Lucruri simple. Noduri şi intenţii.
Râsese în timpul lecţiilor, preferând cărţile ei de joc. Păreau atât de clare în comparaţie, în pofida numeroaselor sensuri.
Fusese doar o măsură de precauţie. Precauţia e bună în situaţii imprevizibile. Cu nimic mai ciudată ca umbrela luată la plimbare într-o zi care aduce a ploaie, deşi soarele străluceşte pe cerul senin.
Deşi nu are cum să ştie dacă serveşte la mai mult decât a fi un loc pe care se aşterne praful. N-are cum să ştie, nu există barometru care să măsoare chestiuni atât de nesubstanţiale. Nu există
termometru pentru haos. Pe moment, se simte doar ca şi cum ar plonja în vid.
Isobel ridică uşurel pălăria din cutie, capetele lungi ale panglicilor revărsându-se ca o cascadă în jur. E frumoasă într-un fel ciudat pentru o pălărie veche, o batistă şi o carte de joc legate cu o panglică gata să se rupă. Într-un mod aproape sărbătoresc.
325
— Cele mai mici farmece pot fi cele mai eficiente, spune Isobel şi e uimită că vocea îi tremură şi e gata să izbucnească în lacrimi.
