Chandresh mormăie în barbă. Cei care trec pe lângă el destul de aproape ca să audă ce spune, îl privesc speriaţi şi încearcă să-l evite.
Pe urmele lui vine un tânăr pe care nu l-ar recunoaşte chiar dacă i s-ar uita direct în ochi, dar cu toate astea urmăritorul păstrează
distanţa. Atenţia lui Chandresh este concentrată asupra bărbatului în costum cenuşiu şi nici măcar din întâmplare nu se întoarce spre acel bărbat care aduce vag cu asistentul lui.
Marco nu-l scapă din ochii pe Chandresh şi nu poartă o mască pe chipul pe care doar Celia îl cunoaşte, însă iluzionista e ocupată
acum cu altele.
Lucrurile continuă o vreme în acest fel. Domnul A.H- se plimbă
în voie prin circ. O vizitează pe ghicitoare, care nu îl recunoaşte şi îi citeşte viitorul din cărţile înşirate cu grijă, deşi recunoaşte că
anumite părţi se suprapun şi creează confuzie. O urmăreşte pe iluzionistă la lucru. Ea îi semnalează prezenţa cu o unică subtilă
înclinare a capului. Umblă prin Sala Oglinzilor, însoţit de nenumărate siluete în costume cenuşii asortate cu jobene în aceeaşi nuanţă. Foloseşte Caruselul. Pare deosebit de mulţumit de Grădina de Gheaţă.
Chandresh îl urmează de la un cort la altul, aşteptând adesea afară, asudând de frică.
Pentru scurt timp, Marco le pierde urma amândurora, obligat să
332
se ocupe câteva clipe de alte chestiuni.
Ceasul de la poartă ticăie neîncetat, ornamentele de deasupra lui se rotesc şi se deplasează.
Octombrie alunecă lent spre noiembrie, schimbare ce trece în mare măsură neobservată de cei mai mulţi, cu excepţia celor aflaţi în apropierea ceasului. Mulţimea se subţiază. Măştile se întorc în coşurile din curte şi de lângă poartă, mormane amestecate de ochi goi şi panglici. Copiii sunt târâţi acasă cu promisiunea de a reveni a doua zi, deşi circul nu va mai fi acolo, mai târziu cei mici simţindu-se înşelaţi şi trădaţi.
Într-un pasaj din spatele circului care este ceva mai larg şi umplut doar cu o mână de spectatori, domnul A.H- se opreşte.
Chandresh îl urmăreşte de la mică distanţă, incapabil să desluşească
de ce s-a oprit. Prin mască, Chandresh vede doar costumul cenuşiu nemişcat, jobenul care pluteşte deasupra. Îl vede ca pe o ţintă, între el şi aceasta nefiind nimic.
Aude ecoul unei voci care îl asigură că bărbatul acela nu este real.
Un rod al imaginaţiei sale. Nimic altceva decât un vis.
Urmează o pauză. Pentru o clipă, timpul încetineşte ca şi cum ceva cade luptându-se cu forţa gravitaţională. Adierea rece care mătură aleile circului se opreşte. În acea clipă, nimic nu fâlfâie, nici pânza corturilor, nici panglicile zecilor de măşti.
În cel mai înalt dintre corturi, o acrobată îşi pierde echilibrul şi cade în gol până când unul dintre acrobaţi reuşeşte să o prindă, evitând la mustaţă ciocnirea cu solul.
În curte, rugul scuipă şi scoate scântei acoperit de un nor negru de fum, făcându-i pe spectatorii din apropiere să sară înapoi, tuşind.
Unul dintre pisoii care sare prin aer din mâinile lui Poppet spre fratele ei se răsuceşte dintr-odată în aer şi nu aterizează pe picioare, ci pe spate, rostogolindu-se spre Widget cu un miorlăit.
Iluzionista se opreşte, încremenind în mijlocul reprezentaţiei, cu 333
chipul cuprins de o paloare morbidă. Se clatină ca şi cum ar fi gata să leşine, iar câţiva spectatori se reped s-o ajute, ea însă nu cade.
Marco se chirceşte ca şi cum un atacator invizibil i-ar fi dat un pumn în stomac. Un spectator aflat în preajmă îl prinde de braţ ca să-l sprijine.
Iar Chandresh Christophe Lefèvre scoate cuţitul greu de argint din buzunarul hainei şi îl azvârle fără ezitare. Cuţitul pleacă din mâna lui Chandresh, în rotaţii perfecte, lamă peste mâner, zburând prin aer.
Ţinta sa e precisă şi tangibilă. Atât de adevărată, pe cât pot fi asemenea lucruri.
Apoi ţinta se mişcă.
Stofa de lână cambrată care reprezintă spatele costumului domnului A.H- se deplasează. Se mută foarte puţin într-o parte. E
un pas plin de graţie. Un gest inconştient. O mişcare a greutăţii în spaţiu.
Aşa încât cuţitul trece razant pe lângă mâneca lui şi ajunge să se înfigă în pieptul bărbatului cu care stătea de vorbă. Lama pătrunde uşor prin haina neagră neîncheiată şi i se opreşte în inimă, de parcă
aceasta ar fi fost ţinta lui, mânerul de argint ieşind afară din haină
chiar de sub eşarfa purpurie.
Domnul A.H- îl prinde pe Herr Friedrick Thiessen când acesta e gata să se prăbuşească.
Chandresh se uită fix la mâna lui goală ca şi cum n-ar fi în stare să-şi amintească ce ţinea în ea cu câteva clipe în urmă. Se întoarce poticnindu-se spre curtea cu rugul aprins. Uită să-şi scoată masca atunci când pleacă, iar când o găseşte aruncată prin casă a doua zi, nu-şi mai poate aminti de unde o are.
Domnul A.H- îl aşază cu grijă pe Herr Thiessen pe jos, rostind un şir de cuvinte cu un glas atât de scăzut, încât nimeni nu aude ceva.
Spectatorii răzleţi din jurul lor nu observă nimic la început, deşi unii 334
constată că cei doi artişti tineri aflaţi la câţiva paşi depărtare îşi încheie brusc reprezentaţia, băiatul în costum negru adunând în grabă pisoii agitaţi.
