atunci, la un simpozion despre arhitectura greacă. Invitaţia la dineu a fost oarecum o surpriză, domnul Barris nefiind genul de om care primeşte invitaţii pentru evenimente sociale la ore neobişnuite din noapte, dar a considerat că ar fi fost nepoliticos să refuze. Mai mult decât atât, îşi dorea de ceva timp să arunce un ochi în palatul din oraş al domnului Lefèvre, care era un fel de legendă printre colegii 67
lui din domeniul designului interior.
După câteva clipe de la sosire, ţine deja un pahar de şampanie în mână şi e prins într-un schimb de politeţuri cu o fostă prim-balerină. Drept care hotărăşte că de fapt îi plac evenimentele sociale de la miezul nopţii şi că se va strădui să participe mai des la ele.
Surorile Burgess sosesc împreună. Tara şi Lainie fac câte puţin din toate. Câteodată dansatoare, câteodată actriţe. La un moment dat au fost şi bibliotecare, dar acest subiect nu-l discută decât atunci când au băut foarte mult. În ultima vreme au pus pe picioare o mică
afacere de consultanţă. În orice domeniu. Oferă consultanţă pe subiecte începând cu relaţiile şi finanţele până la călătorii şi pantofi.
Secretul lor (pe care îl discută tot numai atunci când au băut foarte mult) constă în spiritul lor ascuţit de observaţie. Văd orice detaliu, observă şi cele mai mici nuanţe. Iar dacă din întâmplare Tarei i-ar scăpa la un moment dat ceva, Lainie ar prinde imediat de veste (şi viceversa).
Au descoperit că le place să rezolve problemele altor oameni mai degrabă prin sugestie decât făcând ele însele toată munca. E mult mai satisfăcător aşa, susţin ele.
Arată la fel: amândouă au acelaşi păr castaniu ondulat şi ochi mari căprui care le fac să pară mai tinere decât sunt în realitate, nu că vreuna din ele şi-ar recunoaşte vârsta ori ar fi dispusă să divulge care dintre ele este mai mare. Poartă rochii la modă care nu se potrivesc perfect, dar formează un frumos ansamblu, completându-se una pe cealaltă.
Mme Padva le salută cu dezinteresul bine exersat pe care îl acordă
fiinţelor tinere şi drăguţe, dar se prinde în joc când ele îi complimentează cu entuziasm coafura, bijuteriile şi rochia. Domnul Barris se simte oarecum copleşit de cele două fiinţe, deşi de vină ar putea fi vinul. Îi vine destul de greu să înţeleagă puternicul accent scoţian cu care vorbesc, întrebându-se dacă sunt într-adevăr 68
scoţience. Căci nu e întru totul sigur.
Ultimul musafir soseşte puţin înainte de masă, când toţi ceilalţi şi-au ocupat deja locul, iar vinul a fost turnat în pahare. Poartă un frac cenuşiu impecabil şi îşi lasă la uşă jobenul şi bastonul împreună
cu o carte de vizită cu numele „Dl A.H–”. Îşi înclină capul spre ceilalţi musafiri în timp ce se aşază, dar nu spune nimic.
În acest moment îşi face apariţia şi Chandresh urmat de asistentul său, Marco, un tânăr frumos cu nişte ochi verzi remarcabili, care le captează rapid atenţia surorilor Burgess.
— V-am invitat astă-seară aici pentru un motiv anume, spune Chandresh, după cum sunt sigur că presupuneţi deja. Dar cum este vorba de o chestiune de afaceri, iar eu sunt de părere că acestea se discută cel mai bine când ai stomacul îndestulat, vom amâna discursul oficial pentru după desert.
Face un semn nedefinit spre unul dintre chelneri, iar când ceasul din hol începe să bată de douăsprezece ori cu un sunet jos şi greu, ce reverberează în întreaga casă, la masă este adus primul fel.
Conversaţia este la fel de plăcută şi de curgătoare ca vinul care însoţeşte următoarele feluri. Doamnele sunt mai vorbăreţe decât domnii. De fapt, bărbatul în costum cenuşiu abia dacă rosteşte un cuvânt. Şi deşi prea puţini dintre ei se cunosc dinainte, atunci când se debarasează les plats principaux, un observator din afară ar putea crede că se ştiu unii pe alţii de veacuri.
După ce s-a încheiat şi desertul, cu câteva minute înainte de orele două ale nopţii, Chandresh se ridică în picioare şi îşi drege glasul.
— Dacă aţi vrea să fiţi amabili să mă urmaţi cu toţii în birou, pentru cafea şi coniac, am putea să trecem la discuţia propriu-zisă, spune el.
Îi face un semn cu capul asistentului, care se face nevăzut, pentru a li se alătura în biroul de sus, purtând în braţe mai multe caiete şi suluri de hârtie. Se servesc cafelele şi coniacul, iar musafirii se 69
instalează pe canapelele şi fotoliile din jurul focului aprins în şemineu. După ce şi-a aprins o ţigară de foi, Chandresh îşi începe discursul punctându-l cu pufăituri de fum în anumite momente.
— V-am solicitat prezenţa în această seară deoarece am în vedere un proiect care stă să înceapă, o întreprindere, s-ar putea spune.
Este o întreprindere care, cred eu, are să vă intereseze, la a cărei planificare fiecare dintre dumneavoastră va contribui în felul său unic. Sprijinul dumneavoastră, care este pe de-a întregul voluntar, va fi de asemenea apreciat şi bine recompensat, anunţă el.
— Nu mai bate apa în piuă, Chandresh dragă, ci spune odată
care este noul tău joc, intervine Mme Padva, agitându-şi coniacul în pahar. Unii dintre noi nu întinerim.
Una dintre surorile Burgess îşi reţine un chicotit.
— Desigur, tante Padva, se înclină Chandresh în direcţia ei. Noul meu joc, după cum atât de potrivit îl numeşti, este un circ.
— Un circ! exclamă Lainie Burgess cu un zâmbet. Ce minunat!
— Ca un fel de carnaval? întreabă domnul Barris cu un aer uşor neliniştit.
— Mai mult decât un carnaval, spune Chandresh. Mai mult decât un circ, de fapt, un circ cum nu a mai văzut nimeni vreodată. Nu cu un singur cort mare, ci cu o mulţime de corturi, fiecare cu propriul număr. Fără elefanţi şi clovni. Nu, ceva mult mai rafinat. Nimic obişnuit. Va fi ceva diferit, o experienţă complet nouă, o sărbătoare pentru simţuri. Teatralitate fără teatru, divertisment imersiv. Vom arunca în aer toate prejudecăţile şi noţiunile preconcepute despre ceea ce este circul şi-l vom face să fie cu totul altceva, ceva inedit.
Face un semn spre Marco, iar acesta începe să deruleze sulurile de hârtie pe masă, fixându-le la colţuri cu câte un prespapier sau alte ciudăţenii (un craniu de maimuţă, un fluture suspendat într-un borcan).
Planurile constau în cea mai mare parte din schiţe înconjurate de 70
notiţe. Redau doar fragmente de idei: un cerc de corturi, o promenadă centrală. Liste cu posibile atracţii sau numere sunt înşirate pe părţi, câte unele sunt tăiate cu o linie, altele sunt încercuite. Prezicător. Acrobaţi. Magician. Contorsionişti. Dansatori.
Jongleri.
Surorile Burgess şi domnul Barris se apleacă peste schiţe, citind toate notiţele în timp ce Chandresh continuă. Mme Padva zâmbeşte, dar rămâne la locul ei, sorbind din coniac. Domnul A.H– nu face nicio mişcare, expresia lui este neschimbată şi de nepătruns.
— Totul este într-o fază conceptuală şi de aceea v-am invitat aici şi acum, pentru iniţiere şi dezvoltare. Are nevoie de stil şi de îndrăzneală, ca un soi de panaş. De ingeniozitate în realizarea tehnică şi structură. Să fie captivant şi, poate, puţin misterios. Cred că dumneavoastră sunteţi grupul potrivit pentru a realiza această
întreprindere. Dacă cineva dintre dumneavoastră nu este de acord, poate oricând să plece, dar îl rog cu respect să nu vorbească
nimănui despre asta. Prefer ca aceste planuri să nu fie deconspirate în întregime, cel puţin în acest moment. Problema e foarte delicată, la urma urmei. Trage apoi îndelung din ţigară şi expiră fumul încet, înainte de a conchide: Dacă facem lucrurile cum trebuie, îşi va trăi propria viaţă.
Se lasă liniştea atunci când încheie. Doar trosnetul focului se mai aude în cameră timp de câteva clipe cât musafirii se uită unul la altul, fiecare aşteptându-l pe celălalt să reacţioneze.
— Îmi puteţi da un creion? întreabă domnul Barris.
