Mme Padva e întotdeauna prezentă, iar una sau ambele surori Burgess sunt şi ele acolo. Domnul Barris li se alătură cât de des îi permite programul, deoarece călătoreşte mult şi nu e atât de flexibil pe cât şi-ar dori.
Domnul A.H- îşi face rar apariţia. Tara observă însă că sunt parcă
mai productivi la întâlnirile la care participă şi el, deşi el însuşi nu oferă decât ocazional sugestii despre felul în care circul ar trebui organizat.
În această seară sunt de faţă doar doamnele.
— Dar unde este domnul Barris al nostru? întreabă Mme Padva după ce surorile Burgess sosesc singure, având în vedere că în general vin însoţite de el.
— E în Germania, răspund Lainie şi Tara la unison, făcându-l pe Chandresh să izbucnească în râs în timp ce le oferă câte un pahar de vin.
— E pe urmele unui ceasornicar, continuă Lainie. E vorba de o comandă pentru circ, era teribil de entuziasmat când a plecat.
Dineul din această seară nu are programat niciun divertisment, nici măcar obişnuitul acompaniament la pian, dar divertismentul îşi face cu toate astea apariţia pe neanunţate în faţa uşii.
Se recomandă drept Tsukiko, deşi nu este clar dacă acesta este numele ei mic sau de familie.
Este micuţă, dar nu plăpândă. Părul lung, negru ca noaptea, este 76
împletit artistic în vârful capului. E îmbrăcată într-un mantou închis la culoare care este cam mare pe ea, dar pe care îl poartă ca pe o capă, în aşa fel încât dă senzaţia de eleganţă.
Marco o lasă în vestibul, aşteptând răbdătoare lângă statuia aurită cu cap de elefant ce domină locul, în timp ce el încearcă să-i explice lui Chandresh situaţia, ceea ce îi determină până la urmă pe toţi să iasă afară pentru a vedea despre ce e vorba.
— Ce vă aduce aici la această oră? întreabă Chandresh uluit.
S-au întâmplat lucruri mai ciudate la reşedinţa lui Lefèvre decât o ofertă neaşteptată de divertisment, iar pianista obişnuieşte să
trimită uneori un înlocuitor când nu poate onora dineul.
— Am fost întotdeauna nocturnă, se mulţumeşte Tsukiko să
răspundă şi nu mai intră în detalii legate de încurcatele căi ale sorţii ce au adus-o în acel loc, la acea oră, dar zâmbetul care însoţeşte criptica explicaţie e cald şi molipsitor.
Surorile Burgess îl roagă pe Chandresh să-i permită să stea.
— Ne pregăteam să ne aşezăm la masă, spune Chandresh încruntându-se, dar sunteţi bine-venită să poftiţi în sufragerie, să ne prezentaţi… ceea ce ştiţi.
Tsukiko se înclină, iar zâmbetul apare din nou.
În timp ce toţi ceilalţi merg spre sufragerie, Marco îi ia paltonul, şovăind în clipa în care vede ce se află dedesubt. O bucăţică de rochie care ar fi considerată scandaloasă în altă societate, dar cei adunaţi aici nu se scandalizează atât de uşor. E mai degrabă un înveliş delicat de mătase roşie ţinut laolaltă de un corset bine strâns decât o rochie adevărată.
Dar nu relativa puţinătate a îmbrăcămintei l-a făcut pe Marco să
tresară, cât tatuajul care şerpuieşte pe pielea ei.
La început îi e greu să priceapă ce este acea revărsare de semne negre care se încolăceşte în jurul umărului şi gâtului ei, sfârşind chiar deasupra şanţului dintre sâni şi dispărând apoi sub şireturile 77
corsetului, în spate. De acolo, e imposibil să-ţi dai seama până unde continuă.
Iar la o privire mai atentă, realizezi că tatuajul este mai mult decât o sumă de semne negre. Este o cascadă de simboluri din astrologie şi alchimie, semne străvechi ale planetelor şi elementelor, toate desenate cu cerneală neagră pe pielea ei deschisă la culoare.
Mercur. Plumb. Antimoniu. O lună nouă e aşezată pe ceafă, semnul egiptean ankh lângă claviculă. Mai există şi alte simboluri: rune nordice, caractere chinezeşti. Sunt nenumărate tatuaje care se contopesc şi curg într-un unic desen ce-o împodobesc cu graţie, precum un giuvaier elegant şi neobişnuit.
Tsukiko surprinde privirea lui Marco şi, cu toate că el n-o întreabă nimic, îi explică pe un ton calm:
— Face parte din cine am fost, cine sunt şi cine voi fi.
Apoi zâmbeşte şi porneşte spre sufragerie, lăsându-l pe Marco singur în hol, exact în momentul în care ceasul bate miezul nopţii şi se aduce primul fel.
Îşi scoate pantofii în dreptul uşii şi păşeşte desculţă spre o zonă
din apropierea pianului în care cade cea mai bună lumină de la candelabru şi sfeşnice.
La început stă acolo relaxată şi calmă, în timp ce mesenii o privesc curios, dar apoi devine clar ce fel de divertisment are să le ofere.
Tsukiko e contorsionistă.
În mod tradiţional, contorsioniştii se încovoaie fie spre faţă, fie spre spate, în funcţie de flexibilitatea propriei coloane vertebrale, iar performanţele şi numerele lor se bazează pe această deosebire.
Tsukiko însă aparţine speciei rare de contorsionişti a căror flexibilitate este egală în ambele direcţii.
Se îndoaie cu graţia unei balerine profesioniste, un detaliu pe care Mme Padva îl observă şi-l comunică în şoaptă surorilor 78
Burgess, încă înainte să înceapă demonstraţiile mai impresionante de agilitate.
— Puteai să faci asemenea lucruri pe vremea când dansai? o întreabă Tara atunci când Tsukiko îşi ridică unul dintre picioare mult deasupra capului.
— Agenda mea socială ar fi fost mult mai aglomerată, dacă aş fi putut, răspunde Mme Padva clătinând din cap.
