— Eu cred că-i vrăjitoare, se confesează Marco. Şi spun asta ca pe un compliment.
— Cred că şi ea ar lua-o drept un compliment, spune Celia. Vezi şi tu toate astea la fel ca mine?
— Mai mult sau mai puţin, răspunde Marco. Nuanţele sunt mai bogate cu cât sunt mai aproape de privitor.
Celia ajunge de cealaltă parte a iazului, apropiindu-se de locul unde stă el. Examinează ciopliturile de pe suprafaţa pietrelor şi lăstarii de viţă întinşi peste ele, dar privirea i se întoarce mereu la Marco. Orice încercare a ei de a fi discretă e zădărnicită de ochii lui 255
care îi prind de fiecare dată privirea. Iar a-şi desprinde privirea din ochii lui devine tot mai greu.
— A fost foarte bună ideea ta de a folosi rugul ca pe un stimulent, spune ea, încercând să-şi concentreze atenţia pe un felinar mititel.
— Nu mă mir că ţi-ai dat seama de asta, spune Marco. Trebuia să
găsesc o modalitate de a rămâne într-un fel conectat, din moment ce nu pot călători cu circul. Aprinderea rugului a fost ocazia perfectă
de a stabili un contact permanent. La urma urmei, n-am vrut să
deţin total controlul.
— Ceea ce a avut repercusiuni, remarcă Celia.
— Ce vrei să spui cu asta?
— Să zicem doar că sunt mai multe lucruri ieşite din comun la gemenii Murray decât părul lor roşu.
— Dar n-ai să-mi spui despre ce e vorba, nu? întreabă Marco.
— O doamnă nu poate să-şi dezvăluie toate secretele, răspunde Celia.
Trage spre ea un trandafir de pe o ramură de deasupra şi închide ochii în vreme ce inhalează parfumul, simţind moliciunea de catifea a petalelor pe piele. Detaliile senzoriale ale iluziei sunt atât de bogate, încât e aproape ameţitor.
— Cine a avut ideea grădinii scufundate? vrea ea să ştie.
— Chandresh. E inspirată dintr-o altă încăpere a casei, pe care ţi-o pot arăta, dacă vrei.
Celia încuviinţează şi pornesc înapoi pe unde au venit. În timp ce merg, ea stă mai aproape de el, suficient de aproape încât să se atingă, deşi el îşi ţine mâinile la spate. Când ajung pe terasă, Celia mai aruncă o privire spre grădina unde trandafirii şi felinarele s-au preschimbat în piatră şi pământ.
*
În interior, Marco o conduce pe Celia prin sala de bal. Se opreşte lângă peretele cel mai îndepărtat şi împinge unul dintre panourile 256
glisante de lemn închis la culoare, deschizând drumul spre o scară
ce coboară în spirală.
— E o temniţă? întreabă Celia în timp ce coboară.
— Nu tocmai, explică Marco. Când ajung la uşa aurită de la baza scării, o deschide spunând: Atenţie la prag.
Încăperea e mică, dar tavanul e undeva foarte sus şi are un candelabru de cristal chiar în centru. Pereţii rotunjiţi precum şi tavanul sunt pictaţi într-un albastru adânc, intens, şi împodobiţi cu stele.
O cărare se înfăşoară în jurul camerei, ca o punte, deşi o mare parte a podelei este acoperită cu un curcubeu de perne mari de mătase brodată.
— Chandresh susţine că este realizată întocmai după camera unei curtezane din Bombay, spune Marco. În ceea ce mă priveşte, mi se pare minunată pentru lectură.
Celia râde şi o buclă de păr îi cade pe obraz.
Marco încearcă să i-o ridice de pe faţă, dar înainte ca degetele lui s-o atingă, ea îşi ia avânt de pe punte, rochia ei largă argintie rostogolindu-se ca un nor pe pernele de culoarea giuvaierelor.
El stă să o privească o clipă, apoi o urmează întocmai, afundându-se în pernele din mijlocul camerei alături de ea.
Rămân întinşi, contemplând candelabrul, lumina reflectându-se în cristale, preschimbându-se în cer înstelat fără alte intervenţii.
— Cât de des poţi să vizitezi circul? întreabă Celia.
— Nu atât de des pe cât mi-aş dori. Ori de câte ori ajunge la Londra, bineînţeles. Încerc să ajung şi în Europa, când izbutesc să
scap de Chandresh suficient de mult timp. Uneori mă simt ca şi cum aş sta cu un picior într-un loc şi cu celălalt în altul. Sunt foarte familiarizat cu atât de multe lucruri, şi cu toate astea este mereu surprinzător.
— Care e cortul tău preferat?
257
— Sincer? Al tău.
— De ce? întreabă ea întorcându-se spre el.
— Deoarece corespunde gustului meu, presupun. Faci în public lucruri pe care eu le-am învăţat în mare secret. Probabil că eu le apreciez într-un mod diferit decât cei mai mulţi. Îmi place mult şi Labirintul. Nu eram sigur dacă o să fii dispusă să colaborezi la el.
