*
Marco îi găseşte şalul abandonat în camera de jocuri, aşezat frumos peste vestonul lui.
263
Partea a III-a
INTERSECŢII
Mi-aş dori din toată inima să citesc reacţiile, observaţiile fiecăreia dintre persoanele care trece porţile circului, să aflu ce-a văzut, ce-a auzit şi ce-a simţit. Să văd în ce fel experienţa lor se aseamănă cu a mea şi în ce fel diferă. Am fost îndeajuns de norocos să primesc scrisori cu asemenea informaţii, să
cunosc rêveurs dornici să-mi împărtăşească note din jurnale sau gânduri scrise în grabă pe bucăţi de hârtie.
Fiecare adaugă povestea lui, fiecare vizitator, fiecare vizită, fiecare seară petrecută la circ. Presupun că nu vom duce niciodată lipsă de lucruri de spus, de poveşti de istorisit şi de împărtăşit.
— FRIEDRICK THIESSEN, 1895
264
ÎNDRĂGOSTIŢII
Aşezate pe o estradă în mijlocul mulţimii, destul de sus ca să
poată fi văzute din toate unghiurile, stau două figuri, două statui.
Femeia poartă ceva asemănător unei rochii de mireasă croite pentru o balerină, albă, înfoiată şi garnisită cu panglici de dantelă
neagră care flutură în briza nopţii. Poartă ciorapi în dungi şi ghete înalte cu bumbi. Părul închis la culoare este prins deasupra capului şi împodobit cu pene albe.
Perechea ei este un bărbat frumos, ceva mai înalt decât ea, într-un costum negru în dungi, croit impecabil.
Cămaşa lui e de un alb strălucitor, cravata neagră, frumos legată.
Pe cap poartă un melon negru.
Stau înlănţuiţi, dar fără să se atingă, cu capetele înclinate unul spre celălalt. Buzele le-au încremenit în chiar clipa de dinainte (sau de după) sărut.
Deşi îi urmăreşti de ceva vreme, nu se mişcă defel. Nu li se clinteşte un fir de păr. Nici măcar nu par a respira.
— Nu pot fi reali, remarcă cineva în apropiere.
Mulţi vizitatori le aruncă doar o privire înainte de a-şi vedea de drum, dar cu cât te uiţi mai mult la ei, cu atât vei observa mai bine şi cele mai subtile modificări. Mâna îndoită care stă deasupra unui braţ. Unghiul modificat al unui picior în perfect echilibru. Fiecare gravitând permanent în jurul celuilalt.
Şi cu toate astea, nu se ating.
265
Treisprezece
LONDRA, VINERI, 13 OCTOMBRIE 1899
Marea aniversare a circului nu are loc după zece ani, cum ar fi de aşteptat şi cum ar cere tradiţia, ci după ce Le Cirque des Rêves a fost deschis şi a călătorit timp de treisprezece ani. Unii zic că se întâmplă
aşa fiindcă a zecea aniversare a venit şi a trecut şi nimeni nu s-a gândit să sărbătorească decât după aceea.
Recepţia are loc vineri, 13 octombrie 1899, la reşedinţa din oraş a lui Chandresh Christophe Lefèvre. Lista musafirilor este exclusivistă; doar membrii circului şi câţiva oaspeţi aleşi au fost incluşi pe ea. Evenimentul nu este făcut public, bineînţeles, şi deşi unii presupun că are ceva de-a face cu circul, nu există nicio certitudine. În plus, nimeni nu şi-ar putea închipui că circul, renumit a fi în alb şi negru, ar putea fi asociat cu un eveniment atât de plin de culoare.
Este extrem de colorat, atât casa, cât şi musafirii fiind împodobiţi în adevărate curcubeie. Luminile din fiecare încăpere au fost special pregătite, verzi şi albastre în unele, roşii şi portocalii în altele.
Mesele aşezate în sufragerie sunt acoperite cu feţe de masă care au cele mai extraordinare modele, iar ornamentul de la mijloc este compus din cele mai colorate flori. Membrii orchestrei din sala de bal care interpretează o muzică neobişnuită, dar melodioasă şi foarte potrivită pentru dans, sunt înveşmântaţi în costume roşii de catifea. Până şi paharele de şampanie sunt dintr-o sticlă albastru cobalt şi nu transparente, iar chelnerii sunt îmbrăcaţi în verde şi nu în negru. Chandresh însuşi poartă un costum purpuriu cu o vestă
aurie cu modele persane, iar pe parcursul întregii seri fumează
trabucuri făcute la comandă care împrăştie un fum violet asortat.
Un aranjament de trandafiri în nuanţe de la natural la unele greu 266
de imaginat a fost pus în poala aurită a statuii zeităţii cu cap de elefant din foaier, o cascadă de petale revărsându-se din el ori de câte ori cineva trece prin apropiere.
La bar, cocktailurile se servesc din pahare cu cele mai bizare forme şi culori. Există vin rubiniu şi absint verzui. Tapiserii din catifele strălucitoare stau prinse de pereţi, înfăşurate în jurul oricărui obiect nemişcat. Lumânările sclipesc în candelabre din sticlă colorată, aruncând lumini ce joacă peste cei adunaţi.
Poppet şi Widget sunt cei mai tineri oaspeţi, fiind de aceeaşi vârstă cu circul. Părul lor roşu aprins e bine pus în valoare şi sunt îmbrăcaţi în costume asortate de culoarea azurie a cerului la asfinţit, tivite cu nuanţe de roz şi galben. Chandresh le oferă cadou de ziua lor doi pisoi portocalii pufoşi cu ochi albaştri şi panglici vărgate în jurul gâtului. Poppet şi Widget sunt încântaţi de dar şi imediat le găsesc şi câte un nume, Bootes şi Pavo, deşi mai târziu nu-i mai deosebesc pe cei doi pisoi identici şi preferă să vorbească despre ei la plural ori de câte ori e posibil.
Sunt acolo şi primii conspiratori, în afară de Tara Burgess. Lainie Burgess soseşte îmbrăcată într-o rochie amplă galben canar, însoţită
de domnul Ethan Barris într-un costum albastru marinar, care este cel mai colorat lucru pe care îl poate concepe, deşi cravata e chiar o nuanţă mai vie, iar la rever poartă un trandafir galben.
Domnul A.H- soseşte în obişnuita sa ţinută cenuşie.
