lung şi-n lat. Oricum aş fi privit-o, situaţia era încurcată de-a binelea.
Am sunat-o pe Bertha.
— Ai văzut ziarele?
— Nu fi nătâng! răcni Bertha. la mine. N-am văzut nimic!
Încerc să dorm şi eu puţin, adică încercam.
— Citeşte ziarul de dimineaţă, am îndemnat-o. Ultima ediţie. Pagina întâi. Colţul din dreapta, jos, cu continuare pe pagina a treia.
— Ce dracu’ s-a mai întâmplat?
— Ceva ce-ar trebui să ştii. Sună-mă când ai terminat de citit şi fii atentă cum vorbeşti la telefon. La revedere!
Am mai auzit mormăitul îmbufnat al Berthei în timp ce aşezam receptorul la loc. Trecură cincisprezece minute până
când mă sună. Cred că voise să mă pună la punct nechemându-mă, dar cele citite o neliniştiseră atât de mult încât trecuse peste furia ei.
— Donald, ce s-a întâmplat?
— Nu ştiu.
— Tu ai condus a doua maşină?
— Atenţie! am întrerupt-o.
— Şi numele, nu le-ai scris tu în registru?
— Ba da.
— De ce naiba ai semnat cu numele lui?
— Pentru că n-am vrut să semnez cu al meu.
— Ai dat numărul de circulaţie exact? mă întrebă Bertha după o clipă.
— Da.
— De ce?
— Aveam motivele mele.
— Ţi-ai imaginat că s-ar putea naşte unele întrebări mai târziu?
— M-am gândit la o asemenea eventualitate.
— Ei bine, te-ai vârât într-un ghinion pe cinste!
— Dar nu ştii încă totul. Se poate întâmpla ca acea „carte 37
de vizită” din portofel să fie a mea.
— Asta-i culmea!
— Nu ştiu… zic că s-ar putea. Acum nu te mai amestec deloc pe tine în treaba asta. Spune-mi doar cum să dau de Claire Bushnell. Vreau să stau de vorbă cu ca.
— I-am notat adresa pe o bucată de hârtie pe care am pus-o sub colţul mapei de pe biroul meu.
— Vreun număr de telefon?
— N-am idee, scumpule. Nu cred. Nu mai aveam timp să
alcătuiesc dosarul, aşa că am luat doar datele şi le-am lăsat sub mapă. Era sâmbătă dimineaţa şi…
— Ai încasat cecul?
— Nu fi prost. Sigur că da.
— Şi era bun?
— Te-am trimis la treabă, nu? Dacă cecul n-ar fi fost bun, aş fi azvârlit-o pe nenorocita aia cât colo! Crezi că ar fi bine să te duci la poliţie şi să spui totul?
— Încă nu. Poate mai târziu. Aş vrea să am ceva în mână
când mă duc să vorbesc cu poliţia.
— Dar ei ar avea ceva în mână dacă le-am spune acum, nu-i aşa, iubitule?
