— De ce-aş fi făcut-o? Se presupune că-ţi cunoşti meseria.
Oricum, a plătit dinainte.
— Aş fi preferat să ştiu asta de la început.
— Iată, o ştii acum.
— Şi zici că i-ai spus că am să preiau eu cazul?
— Exact. I-am spus că o să te ocupi personal, că o să coste ceva mai mult, dar că eşti cel mai bun detectiv din oraş.
Bertha tăcu câteva clipe, probabil cugetând la toate astea, apoi se încruntă şi zise:
— Dacă stai să te gândeşti bine, ceva nu e-n regulă aici.
Fata asta, Bushnell, nu e deloc urâtă.
— Ce vârstă zici că are?
— Vreo douăzeci şi trei de ani.
— Numele mic?
— Claire.
— Unde stă?
— Nu sunt fişier ambulant, ripostă Bertha iritată. Mă scoli în puterea nopţii ca să te culeg de prin aventurile tale amoroase, şi mai ai şi pretenţia să-ţi dau adresa fiecărui client care a apelat la noi.
N-am răspuns nimic. Bertha mocni câtva timp în tăcere, apoi continuă, de parcă n-ar fi făcut nicio digresiune:
— O puştoaică ca asta, ştiind că am un asociat tânăr şi deştept care să preia cazul, ar fi trebuit în mod normal să
vină la tine pentru aranjamentele de ordin practic, dar nici nu s-a gândit la aşa ceva. A spus doar că are încredere nelimitată în capacitatea mea, că ne cunoaşte bine reputaţia, şi a scos carnetul de cecuri. Părea a nu fi prea interesată…
29
Ei, dacă stau şi mă gândesc mai bine, văd că treaba asta e cam suspectă.
— E cam suspectă chiar dacă nu stai să te gândeşti mai bine, am remarcat eu. De fapt, ce ţi-a spus despre familia ei?
— Uite ce e, Donald, aici nu ne mai potrivim. Întotdeauna te interesează tot felul de detalii nesemnificative, care nu prezintă nicio importanţă pentru cazul în chestiune.
— Cu alte cuvinte, nu ţi-a spus în realitate nimic despre mătuşa ei.
— Mi-a dat adresa şi m-a informat că tipul ăla prezentabil avea întâlnire cu baba la patru şi jumătate după-masă.
— Dar nu ţi-a relatat nimic despre treburile mătuşii, despre trecutul şi preferinţele ei? N-ai întrebat-o despre trecutul ei sentimental?
— Ei drăcia dracului, făcu Bertha, mi-a semnat un cec de două sute de dolari! Nu-mi mai bate capul cu ce ar fi trebuit să fac!
— Bine, voiam doar să raţionez puţin.
— Înţeleg, zise Bertha sarcastic. Presupun că acum te vei duce la culcare ca să visezi despre o fetişcană care ţi-a tras clapa. Dumnezeule, zici că o conduceai acasă, afară din oraş!
Şi că urma să te aducă înapoi cumnatul ei! Ce drăguţ! Ce comod! Deci, erai cu amândouă mâinile pe volan. Cred că
vorbeaţi despre cărţi, astronomie, spectacole văzute recent…
Sărmana de ea, până la urmă a trebuit să recurgă la chestia cu motelul şi…
— Chiar aşa a şi făcut, am întrerupt-o eu.
— Ei bine, asta să-ţi fie învăţătură de minte.
— Când intri în oraş, ia-o pe Strada nr. 7. Vreau să mă
opresc la hotelul Westchester Arms. Cred că o să-ncep să-i acord domnului Thomas Durham o atenţie deosebită.
— Ai mare grijă ca nu cumva să strici totul, zise Bertha. Mi se pare că te-ai şi dat de gol. Dacă Durham află că e urmărit…
— Ca să ştie că-l urmăresc, ar trebui să fie un tip trecut 30
prin ciur şi prin dârmon. Am procedat cu foarte multă grijă.
Bertha mârâi:
— Şi te-a îndreptat pe o pistă greşită, în mai puţin de zece minute după ce l-ai filat până la hotel.
