— OK., doamnă Fulton, reluă el, n-aş vrea să par insinuant, dar ştiţi, ca să precizăm, aţi fi putut să plecaţi discret de acasă, să vă duceţi la Kozy Dell, să vă găsiţi soţul acolo, să-i faceţi o scenă şi…
— E absurd, domnule sergent, îl întrerupse ea.
— Iar scena asta, continuă Sellers, ar fi putut constitui motivul pentru care soţul dumneavoastră şi-a împuşcat amanta şi apoi s-a sinucis.
— Astea-s prostii!
— E totuşi ceva suspect aici.
— În primul rând, zise ea, cum să fi ajuns acolo? N-aveam maşină.
— De unde ştiu eu că n-aveaţi? Ne-aţi spus că soţul dumneavoastră era la slujbă, cu maşina, dar… La naiba, Lam, cred c-ai găsit ceva. Dover Fulton n-avea maşina cu el.
O lăsase acasă. Nevastă-sa a luat-o, s-a dus la motel, i-a făcut o scenă, totul s-a sfârşit cu împuşcături, iar ea s-a temut să mai plece acasă cu automobilul. Cred că…
Sellers tăcu.
— Sunteţi în pană de idei? întrebă doamna Fulton ironic.
— Nu, tocmai îmi vin, răspunse Sellers. Puteţi să ne dovediţi unde eraţi la zece şi un sfert?
Ea şovăi un moment, apoi zise:
— Sigur că pot.
— Ei?
— Chiar pe la zece şi un sfert a telefonat un bărbat şi m-a întrebat dacă soţul meu e acasă. Apoi a spus ceva despre o oarecare Lucille Hart, zicea că ar fi soră-mea. L-am informat 78
că n-am nicio soră şi atunci a închis. Rămâne să-l găsim şi să…
— Fleacuri, făcu Sellers cu sarcasm. Rămâne să găsim unul din cei trei-patru milioane de abonaţi care v-ar fi putut suna…
— Păi, nu mi se pare prea greu. Dacă aţi publica în ziare…
— Asta s-ar putea s-o facem, o întrerupse Sellers. Aţi răspuns personal?
— Da.
— Aţi vorbit deci cu acest om?
— Da.
— Credeţi că v-ar recunoaşte vocea?
— Ar trebui… ar trebui s-o recunoască. În orice caz, ar putea spune că la numărul meu i-a răspuns o femeie matură
şi asta ar infirma teoria dumneavoastră fantezistă.
Câtva timp Sellers conduse în tăcere.
— Şi cum presupuneţi că am ajuns acasă după aceea?
întrebă doamna Fulton.
— Probabil cu autostopul. Aţi încuiat maşina când aţi sosit la motel şi apoi v-a fost frică să… Staţi, staţi puţin. Cartea de vizită a lui Lam a fost găsită acolo şi… Unde-i portofelul dumneavoastră?
— Aici.
— Să-l vedem.
Doamna Fulton deschise poşeta şi scoase portofelul, iar Sellers trase maşina lângă bordură. Îl cercetă şi comentă
gânditor:
— Asta nu dovedeşte nimic.
— Nici dumneavoastră nu puteţi dovedi nimic! izbucni femeia, adăugând enervată: Nu-mi ajung oare toate necazurile astea? De ce mă mai sâcâiţi?
— Da, într-adevăr, zise Sellers, şi porni din nou maşina.
Dar rămase încruntat tot drumul până la San Robles. Nu mai folosea sirena şi conducea atât de încet, încât de vreo două ori am crezut că vom fi admonestaţi pentru blocarea 79
circulaţiei.
Nici doamna Fulton nu mai zise nimic. Stătea crispată, albă la faţă şi privea drept înainte prin parbriz. Era cufundată în gânduri, şi gândurile nu erau tocmai plăcute.
Ajunserăm la ea acasă, în San Robles, şi sergentul zise:
