Sellers nu răspunse nimic.
Carlton rânji:
— Dumneata ce amestec ai, Lam?
— Niciunul. Copoiul ăsta bătrân m-a luat de pe drum şi 83
mă duce prin tot felul de locuri, să mă vadă oamenii. Crede c-o să descopere ceva.
— S-ar putea până la urmă, spuse Sellers privind whisky-ul cu ochi pofticioşi.
— De ce nu te îmblânzeşti, Sellers, şi nu mai laşi odată
serviciul? l-am întrebat. În fond, nu poţi rămâne în slujbă
douăzeci şi patru de ore pe zi. Iar cât despre ancheta asta, te-ai înfundat.
— Cine spune că m-am înfundat?
— Eu. Nu ai nicio pistă.
Carlton dădu paharul pe gât şi spuse, împleticindu-se:
— N-am nevoie de milă. Nu vreau decât să fiu lăsat în pace. Oricum, nu ştiu ce dracu’ m-a adus în California. Mi-era urât singur. Voiam să-mi văd nevasta. Şi am văzut-o…
întinsă pe o masă la morgă. Toţi au aflat. Au citit în ziare. O
treabă dezgustătoare, petrecută la un motel… Doamne, nici măcar nu ştiu dacă era unul ca lumea. O.K., am luat plasă.
Acum trebuie să mă-ngrijesc de înmormântare. Să plec şi s-aleg sicriul. Să mă duc la cimitir. Să ascult cântece funebre cu acompaniament de orgă. Să mă ia naiba dacă n-aş prefera să fi fost eu ăla care…
— Uşurel, uşurel, l-am calmat eu. Copoiul de acolo are urechi agere…
— Aşa e, zise Carlton, întorcându-se spre sergent. Aproape uitasem de dumneata.
— Într-o bună zi, spuse acesta, am să te fac bucăţi, Lam, să văd cum îţi merge mecanismul.
Apoi se sculă greoi de pe scaun, se duse la masă, îşi turnă
puţin Bourbon şi adăugă nişte sirop.
— Bravo, exclamă Carlton. Ştiam eu că ai şi ceva omenesc în dumneata!
— De ce naiba zici c-ai venit în California! întrebă Sellers.
— Ţi-am mai spus, voiam să-mi văd nevasta. Mă simţeam singur.
— De ce n-ai anunţat-o că vii, ca să te întâmpine?
84
— Uite, n-aş putea să-ţi spun. Pur şi simplu am avut o presimţire că se întâmplă ceva, că a dat de dracu’!
Rânji apoi în pahar şi adăugă:
— Vechea poveste cu subconştientul. Chestie de telepatie.
Am simţit că e la ananghie şi că are nevoie de ajutor de la bărbatu-său.
— Pe naiba, zise Sellers, dacă ai venit aici dintr-o presimţire! Ai recunoscut doar că-l bănuiai pe Dover Fulton şi c-ai început să-l cauţi. Ai aflat că e cu soţia dumitale şi le-ai dat de urmă la motel. Ai dat buzna peste ei, ai făcut scandal şi le-ai spus că te-ai săturat. Că dacă Fulton, ţi-a luat nevasta, poate să şi-o păstreze. Şi ai plecat ţanţoş. Soţia dumitale nu vedea de fapt în Fulton decât un prieten de ocazie. Ţinea la dumneata, dar tânjea după variaţie. Aşa că a plecat în vacanţă, dornică să se amuze puţin. Şi…
Carlton sări în sus.
— Du-te dracului, strigă el, ia seama la ce vorbeşti! Cât ai fi de copoi, acum îţi arunc paharul ăsta-n faţă.
— Fă-o, şi-ai să vezi cum o să dai de dracu’, zise Sellers.
Carlton şovăi câteva clipe, apoi spuse:
— Te previn să vorbeşti frumos despre nevastă-mea.
— N-are a face, te-ai dus deci acolo, Carlton. E limpede că
te-ai dus.
Tremurând de mânie, Carlton ripostă:
— Fir-ar a naibii de treabă, să ne-nţelegem bine, Sellers.