— Am să arunc o privire pe-aici. Vreţi să-mi arătaţi unde dormeau copiii şi unde e telefonul?
Am dat să mă ridic de pe bancheta din spate, dar Sellers îmi aruncă peste umăr:
— Dumneata rămâi acolo, Lam.
M-am instalat la loc şi mi-am aprins o ţigară.
Sellers lipsi vreo zece minute. Când ieşi, avea în gură un trabuc pe care îl morfolise de tot. Se aşeză la volan, trânti portiera şi se întoarse spre mine, zicând:
— Pe toţi dracii, Lam, sunt momente când aş vrea să te fac să-ţi înghiţi măselele.
L-am privit cu nevinovăţie:
— De ce?
— Să fiu al dracului dacă ştiu, răspunse el furios, şi tocmai asta mă scoate din sărite!
80
CAPITOLUL 7.
„NEVASTĂ-MEA ERA O TÂRFĂ!”
Pe la jumătatea drumului spre oraş, Sellers puse în funcţiune sirena şi începurăm iarăşi să gonim.
— M-ai putea lăsa la agenţie, i-am sugerat eu.
— Încă n-am isprăvit cum dumneata.
— Unde mai mergem acum?
— O să vezi.
Şi apăsă pe accelerator.
Trecurăm ca un bolid prin aglomeraţia duminicală şi, în cele din urmă, ajunserăm la hotelul Beaverbrook. Sergentul coborî şi se îndreptă ţanţoş spre intrare. Un poliţist în civil îl salută. Sellers se apropie de el şi-l întrebă:
— Ce face? E-n camera lui?
Omul dădu din cap afirmativ.
— Sigur?
— Da.
— A dat vreun telefon?
— Numai la camera de serviciu.
— Ce face?
— Trage la măsea.
— Asta-mi convine, zise Sellers. Apoi îmi făcu semn cu capul: Vino, Lam!
81
Luarăm liftul până la etajul 11. Sellers cunoştea drumul.
Porni pe coridor şi bătu în uşa cu nr. 1110
— Cine e? întrebă o voce dinăuntru.
— Hai, făcu sergentul nerăbdător, deschide.
Se auziră nişte mişcări, apoi uşa fu deschisă de un bărbat înalt, zvelt, cu umerii laţi, voinic, şi cu un fel de a-şi purta hainele care arăta că se ştie prezentabil. Era brunet, cu părul ondulat, gura fermă, ochi frumoşi, cenuşii şi pielea puternic bronzată.
Băuse şi avea ochii roşii. Nu-mi puteam da seama dacă
roşeaţa provenea numai de la alcool.
— O, o, exclamă el, stimabilul sergent Sellers. Brigada Criminală în persoană! Intră, Sellers. Cine-i tipul ăsta?
Sellers nu aşteptase să fie poftit. Intră abrupt, iar eu l-am urmat. Sergentul închise uşa, trântind-o.
— Îl cunoşti? întrebă el.
Bărbatul mă cercetă cu privirea şi clătină din cap:
