— Mulţi încearcă aşa ceva, mă asigură ea.
107
— Asta e o ediţie de buzunar – micuţă, niciun metru şaizeci, bine croită, eu pomeţii ieşiţi şi ochi căprui şi o cheamă probabil Lucille.
Femeia rămase o clipă rigidă, apoi se întoarse spre chicinetă şi strigă:
— O cunoaştem, Bob?
— Nu, răspunse acesta.
— Îmi pare rău, nu vă putem ajuta.
— Să încercăm atunci altceva. Un bărbat de vreo treizeci şi cinci de ani, un metru optzeci, nas lung şi drept, trăsături plăcute, păr închis la culoare, ochi cenuşii, nouăzeci de kilograme, costum gri la două rânduri, fumează ţigări cu un ţigaret lung de ivoriu încrustat. Îl cunoaşteţi?
În chicinetă un vas se sparse cu zgomot.
— Ce-i, dragă? întrebă blonda.
— Nimic, scumpo, o ceaşcă.
— Bob, te-au cam lăsat nervii. Ai băut prea mult azi-noapte.
Acum se auzi curgând apa.
— Dar acum ce mai faci?
— Spăl altă ceaşcă. Am spart-o pe ultima curată.
Femeia se întoarse spre mine şi zâmbi plictisită.
— S-ar putea numi Tom, am continuat.
— Nu-l cunoaştem, zise Elgin din chicinetă.
— Îmi pare rău, nu vă putem fi de folos.
L-am aşteptat pe Elgin să revină. Apoi am deschis ziarul de duminică de pe canapea şi am căutat rubrica unde se relata misterioasa sinucidere de la motelul Kozy Dell. Fotografiile erau destul de bune.
— Ce ziceţi de cei doi din poze? am întrebat.
Femeia scăpă o exclamaţie:
— Bob, făcu ea nestăpânită, dar asta-i fata care nu voia să
se lase fotografiată săptămâna trecută!
Elgin o înghionti atât de tare că-i zgâlţâi capul.
— Ce fată? întrebă el.
108
Blonda continuă destul de echivoc:
— Ştii, aceea pe care am văzut-o când ne plimbam în parc.
Nu, nu cred că e ea. Am crezut o clipă că e aceeaşi persoană, dar nu e.
— I-aţi văzut cumva la Cabanita? am întrebat eu.
— Nu la Cabanita, zise blonda repede. De fapt nu i-am văzut nicăieri. Am crezut un moment că da, ochii fetei îmi păreau cunoscuţi. Ne plimbam în parc. Fata şedea pe o bancă şi era cineva cu un aparat. Ea nu voia să se lase fotografiată.
— Fata asta?
— Nu, sunt sigură acum că nu era ea. Am crezut doar o
clipă.
— Staţi mult timp pe la Cabanita? am întrebat-o pe blondă.
Dădu din cap afirmativ şi privi spre Bob Elgin.
Acesta zise:
— Soţia mea prezintă un dans egiptean de caracter. E în program. În restul timpului se amestecă printre clienţi şi întreţine antrenul.
— Înţeleg.
