— Şi?
— Perechea şedea la o masă. Mâncau în tăcere, ca nişte oameni căsătoriţi de mult timp. N-am obiceiul să-mi pierd vremea cu d-ăştia. Treaba mi-o fac cu tinerii veseli şi cu grangurii ocazionali care vor să se pozeze cu fetişcane ca să
aibă ce arăta prietenilor. Uneori, şi câte o petrecere de familie.
— Spune mai departe.
Fata stătea cu ochii aţintiţi la cadranul luminos al ceasului.
— O femeie mi-a cerut să fotografiez perechea de la masă.
Credeam că e cu ei. Am fost puţin neglijentă, recunosc. I-am explicat că trebuie să comande minimum patru poze a un dolar bucata şi ea a fost de acord. Spunea că e vorba de o aniversare, că vrea să le facă o surpriză cu pozele şi că
plăteşte ea totul.
— Şi ce s-a întâmplat?
— M-am dus la masă, am zâmbit şi am aşteptat să se uite la mine. Atunci i-am fotografiat. Bărbatul m-a întrebat ce fac şi i-am spus că e vorba de un cadou şi că n-o să-l coste nimic. Fata s-a enervat, apoi s-a înfuriat şi el şi mi-a spus că
n-a cerut nicio poză. I-am spus că ştiu asta, că cineva vrea să-i facă o surpriză, şi aşa, dintr-una într-alta l-a chemat pe patron.
— Cine e patronul?
— Unul, Bob Elgin. El e şi prezentator acolo. A venit şi am discutat puţin. Le-am spus pe urmă celor doi că fusese o 114
greşeală şi că am să le dau negativul să-l distrugă.
— Şi l-ai dat?
— Pe dracu, da’ de unde! Aveam doar o comandă de patru dolari pentru el! Crezi că eram proastă să-i arunc în vânt?
— Şi ce-ai făcut?
— Păi, le-am dat negativul următor. L-am scos din aparat, Elgin l-a trecut fetei de la masă şi a întrebat-o dacă aşa e bine, ea a răspuns da, astfel că totul s-a sfârşit mulţumitor pentru ei.
— Dar pentru dumneata?
— Am găsit-o pe femeia care comandase pozele şi i-am spus că preţul fotografiilor se urcase la zece dolari bucata. Ea a zis că e cam pipărat şi mi-a oferit douăzeci şi cinci pe toate patru. Mi-am dat seama că nu puteam obţine mai mult, aşa că i-am promis că o să i le trimit prin poştă… N-am îndrăznit să i le dau chiar pe loc.
— Şi negativele?
— Stai puţin, să bag filmele astea în apă.
Am auzit apa curgând în robinet, apoi fata scoase capacul unui alt vas şi am simţit miros de alcool. Clăti filmele un minut, apoi le puse la uscat şi-mi spuse:
— Aş putea să mai fac patru copii pentru douăzeci şi cinci de dolari.
— Cât de repede?
— Păi, imediat. O să le scoată asociatul meu în timp ce lucrez la barul următor.
Rulota se opri, probabil la vreun stop. Fata se ridică, aprinse lampa, consultă un caiet cu o mulţime de numere, deschise un sertăraş şi trase afară un plic cu un negativ în el.
Am scos din portofel două bilete de zece dolari şi unul de cinci şi i-am dat.
— Când capăt fotografiile?
— Îndată ce-mi termin treaba aici. Vrei să vii cu mine la bar să mă vezi lucrând?
115
— Nu, mulţumesc, am să stau aici să văd ce face partenerul dumitale. Mi-ai putea spune ceva despre persoana care a comandat fotografiile?
— O blondă nostimă, eu un corp grozav de frumos, dar cam mărunţică.
Pornirăm din nou, iar după vreo cinci minute de mers, rulota o luă într-o parte, ieşind de pe şosea şi angajându-se pe o alee cu pietriş.
— Aici e escala următoare. Zici că nu vrei să vii cu mine.
— Nu, prefer să aştept aici.
Fata îşi luă aparatul şi mai multe becuri de flash, îşi puse fulgarinul, îşi îndreptă ciorapii, îşi scutură puţin fusta scurtă
şi-mi spuse:
— Cum arăt?
— Straşnic!
