revină în California, m-am aranjat s-o pot urmări.
— Să faci pe detectiva, da?
— Ai dreptate, şi era atât de simplu. Cum a sosit în oraş, a luat legătura cu Dover Fulton. În prima seară însă a luat masa cu altul. Apoi s-a întâlnit de câteva ori cu Fulton.
Săptămâna trecută s-au dus la motelul acela şi s-au înscris ca soţ şi soţie. Au stat acolo până după miezul nopţii. Ea l-a dus înapoi în oraş cu maşina, iar Fulton şi-a luat-o pe a lui de la locul de parcaj şi s-a dus acasă.
— Îmi închipui că atâta infidelitate îţi făcea greaţă.
— Nu fi stupid, răspunse ea. Îmi plăcea grozav. Ţineam în mână toate atuurile jocului. Nu voiam decât să le joc cu pricepere.
130
— Şi atunci?
— Şi atunci, noaptea trecută, când am aflat că se duc la acelaşi motel unde mai fuseseră, eu… eu… m-am hotărât să-i prind cu mâţa-n sac şi să fac ca numele lor să ajungă în ziare.
— Şi ce-ai făcut?
— Te-am agăţat pe tine. Te-am făcut să mă duci la motel, să te înscrii ca Dover Fulton cu soţia şi am avut grijă să
conduci maşina lui Fulton. Apoi m-am furişat afară şi am telefonat la poliţie că maşina ar fi fost furată. Ştiam că în aceste cazuri poliţia verifică în primul rând motelurile, fiindcă
acestea ţin un registru în care se trece marca maşinii şi numărul permisului de circulaţie. Ştiam că poliţia va avea informaţii cu privire la maşina lui Dover Fulton înainte de miezul nopţii.
— Şi ţi-ai închipuit c-o să mă umfle ca pe un fraier?
— Nu fi copil! Nu voiam să apari deloc. Voiam să pun mâna pe cineva destul de deştept şi de bănuitor, care să
simtă că ceva e putred la mijloc de îndată ce-am şters-o şi să
plece şi el. Am văzut când ai ieşit şi ai luat-o înainte. Poliţia urma să găsească maşina furată la motelul Kozy Dell. Aveam de gând să-i telefonez doamnei Fulton şi să-i spun că
bărbatul ei o înşală, că toată povestea cu maşina furată
fusese o păcăleală şi că, de fapt, el se afla la motel, unde venea regulat cu femeia aceea, de două săptămâni. Faptul că
maşina lui fusese găsită acolo ar îndemna-o să facă cercetări şi desigur că patroana motelului l-ar fi identificat pe Dover Fulton ca persoana ce se înscrisese sub numele de Stanwick Carlton.
— Şi bineînţeles că aveai de gând să-l anunţi pe Stanwick Carlton de aventurile neveste-sii?
— Cred şi eu.
— Eşti o fetiţă dulce, nu-i aşa?
— Nu-s dulce, răspunse ea. Sunt o tigroaică, am gheare şi lupt pentru Rosalind. De fapt, Stanwick a iubit-o întotdeauna 131
şi o mai iubeşte şi acum. Minerva n-a făcut decât să-şi taie doar o felie de tortă. A găsit un bărbat potrivit pe care a pus mâna, folosind niţică psihologie aplicată. Da, niţică
psihologie, iar Rosalind nu era decât un miel blând şi nevinovat, fără nicio şansă de reuşită. Să ştii că Minerva era o femeie care ştia să se descurce.
— Şi după ce ai ieşit afară, şi m-ai plantat acolo, ai auzit nişte împuşcături.
Am zărit o şovăială în ochii Lucillei.
— Ai auzit? am repetat întrebarea.
Degetele i se înfipseră în braţul meu.
— Ai auzit?
— Da.
— Unde erai?
— Într-unul din garaje. Am aşteptat până te-am văzut ieşind din cabină. Apoi am hotărât să fac semn vreunei maşini care trecea şi… şi atunci am auzit împuşcăturile.
— Ai înţeles despre ce era vorba?
— Păi… am crezut că sunt împuşcături, dar dacă aş fi ştiut din ce cameră veneau, atunci… cred că aş fi… da, cred că… nu…
— Nu, am întrerupt-o eu, cred că nu. Câte focuri ai auzit?
— Trei.
— Eşti sigură?
— Da.