sergentului Sellers. Lucrează la Brigada Criminală şi mă
crede mincinos. Ai să vorbeşti cu el.
— Donald, nu poţi ieşi pe-acolo.
— Bine, am să ies pe-aici.
— Nu, Donald, nici pe-aici nu se poate. În camera din faţă
e sora mea.
— Unde-i doamna Arthur Marbury?
— Nu-i acasă. Dragă Donald, te rog, lasă-mă să răsuflu.
Voi merge… oriunde.
— Cum adică, oriunde?
— Chiar aşa. Hai să dăm înapoi acele ceasornicului cu douăzeci şi patru de ore… n-am nimic împotrivă.
— Vrei să spui…
— Doamne Dumnezeule, chiar să te-nvăţ eu ce să faci?
— Îmbracă-te, i-am poruncit.
— Am să mă îmbrac în grabă, iar tu, Donald, du-te în dormitorul care dă în camera de zi şi aşteaptă-mă. Mă
îmbrac şi vin imediat. Pe urmă, intrăm împreună la soră-mea şi te prezint. O să creadă că ai venit să mă iei şi că ţi-am dat drumul prin uşa laterală care dă în curte. Ea citeşte un roman şi…
— Şi dacă nu mai citeşte romanul şi…
— Nu, nu, Donald. O să-ţi placă, e o fată dulce şi nevinovată. Are inima zdrobită şi citeşte tot timpul. Nu face decât să citească. Nu iese nicăieri şi se frământă întruna. E
ceva înduioşător. Când ai s-o vezi, Donald, ai să-ţi dai seama că nu te-am minţit. N-ai să-mi porţi pică pentru tot ce-am făcut. Şi am să-ţi… dovedesc că ştiu să mă ţin de cuvânt.
Serios. N-am putut să dorm noaptea trecută şi m-am tot 134
gândit la tine. N-am vrut să te folosesc drept… ştii tu… n-am vrut să mă port aşa.
Mă luă de braţ şi mă împinse spre ieşire, arătându-mi uşa de pe coridor.
— Stai acolo, Donald şi aşteaptă-mă. N-o să dureze, vin îndată.
Am făcut câţiva paşi, aşteptând să închidă uşa. Apoi m-am furişat în vârful picioarelor până la capătul coridorului, am coborât câteva trepte şi, dând la o parte draperia ce acoperea o arcadă, mi-am aruncat privirea într-o cameră de zi mobilată în stil sudist.
Pe un şezlong sta tolănită o fată brunetă, cu o carte într-o mână, cu o ţigară în cealaltă. Era atât de cufundată în lectură, încât ochii păreau să găurească paginile. După cât mi-am putut da seama, în casă nu se mai afla nimeni.
M-am îndreptat spre dormitorul din fund de care vorbise Lucille. Semăna leit cu primul, cu singura deosebire că
geamurile dădeau spre curtea vecină. Draperiile erau trase, acoperind geamurile.
Mă aflam într-un dormitor de tânără fată, cu obiecte de toaletă risipite pe măsuţa din faţa oglinzii, cu un pat frumos şi un fotoliu adânc şi confortabil, în spatele căruia era o lampă cu picior. Alături, pe o masă, fuseseră aşezate câteva reviste şi o carte.
M-am instalat în fotoliu, apoi mi-am amintit că aveam urme de ruj pe faţă. M-am dus la oglindă, am scos batista şi am frecat pata roşie şi grasă din jurul gurii.
Am căutat un telefon, dar aşa ceva nu se găsea în dormitor.
M-am cufundat din nou în fotoliu, mi-am aruncat privirea asupra unei reviste, apoi am luat cartea.
Era povestea unor tineri îndrăgostiţi. Am răsfoit puţin romanul, apoi am prins gust şi m-am apucat să citesc.
Începea cu o descriere dulceagă. Apoi intra în scenă o femeie rea şi lipsită de scrupule. Băiatul se zăpăcea. Femeia 135
avea de-a face cu un puşti care nu cunoştea viaţa şi-i venea uşor să-l influenţeze. Sentimentul pentru cealaltă fată era atât de platonic, încât devenea chiar plictisitor.
Cartea fusese atât de citită încât coperta era ferfeniţă.
Romanul era învelit în celofan. Ai fi crezut că e Biblia surioarei.
Mi-am umezit buzele şi o nelinişte nedefinită se furişă în minte. Nu-mi puteam da seama ce era. Apoi am înţeles că era gustul rujului Lucillei care se menţinea pe buze.
Mi-am scos batista şi mi-am frecat cu putere gura, apoi m-am cufundat din nou în carte.
Îmi dădeam vag seama de scurgerea timpului. Lucille se îmbrăca mult prea încet. Deodată îmi trecu prin cap că ar fi putut să iasă în curtea interioară prin uşa cu geamuri.
Aceasta însă nu i-ar fi servit la nimic, acum când ştiam cine e şi unde s-o găsesc. Soră-sa şedea în camera din faţă şi citea un roman. N-aveam decât să intru şi să mă prezint, sau puteam să ies pe dincolo, prin dormitor.
