— Cât era ceasul?
— Era exact zece şi şapte minute.
M-am uitat la ceas şi am întrebat-o:
— Şi apoi ce-ai făcut?
— Să-ţi spun drept, Donald, mi-a fost frică şi m-am ascuns. Am stat la pândă. Am văzut mişcare în camera aceea după ce s-au tras focurile şi am văzut o maşină care pleca.
Atunci am şters-o. Abia mai puteam să merg. Îmi tremurau picioarele.
— Şi apoi?
132
— Am oprit o maşină. Am spus povestea obişnuită, că
fusesem cu un bărbat care mă părăsise în drum. Omul de la volan a fost cavaler.
— Te-a adus până aici.
— Nu fi prost. N-am vrut să las nicio urmă. L-am rugat să
mă ducă până la un hotel din partea de jos a oraşului. I-am spus că locuiam acolo. După ce-a plecat, am luat un taxi şi-am venit aici.
— Îmi închipui că i-ai plasat omului o poveste ornamentală
cu detalii sinistre.
— Bineînţeles. Când un bărbat ia o fată în maşină la ora asta se aşteaptă cel puţin la o poveste interesantă.
— Cel puţin? am stăruit eu.
Fata râse.
— Donald, eşti dulce şi naiv.
— Individul s-a dat la tine?
— Evident, Donald, nu face pe prostul. Sunt drăguţă şi a crezut că pornisem în căutare de aventuri şi că pur şi simplu nu-mi plăcuse celălalt cu care fusesem.
— Şi atunci, cum de s-a potrivit că ai scris pe dosul meniului adresa motelului Kozy Dell şi cum de…
— Donald, n-am făcut eu asta.
— N-ai făcut ce?
— N-am scris-o eu.
— Era totuşi în pachetul de ţigări pe care…
— Ştiu că era acolo, dar n-am scris-o eu.
— Atunci cine?
— Dac-aş şti asta, aş şti şi altele. Caut să aflu. Vezi, Donald… Nu, n-am să ţi-o spun până… nu te cunosc mai bine.
— Eşti o pisicuţă care se ţine de intrigi, da?
Se întoarse pe pat şi-şi aţinti ochii asupra mea.
— Da, răspunse scurt şi, punându-şi mâinile pe obraji, mă
atrase spre ea şi mă sărută.
Un sărut lung, de care merită să-ţi aminteşti. Apoi, brusc, 133
mă respinse.
— Acum le ştii pe toate, nu-i aşa?
Mă privi provocator.
— Da, am zis, ridicându-mă de pe pat şi pornind spre uşă.
— Unde te duci?
— Mai întâi, am să telefonez unui prieten de-al meu –
