nu se suprapuneau, ci formau un zigzag printre pliuri.
— Cineva a împăturit-o din nou, am constatat.
— Poate copoii.
— E prea bine împăturită.
— Hm, s-ar putea.
— Să încercăm s-o împăturim încă o dată, în aşa fel încât găurile să se potrivească.
143
Am încercat de vreo şase ori. Găurile nu se potriveau nicicum.
Bertha devenea tot mai interesată.
— Cum se mai poate împături? Cum ar face o femeie? am întrebat eu.
— Dracu’ ştie! Eu de obicei le arunc de-a valma, apoi le presez cu cele şaptezeci şi cinci de kilograme ale mele şi închid valiza. Ştii, iubitule, am depăşit vârsta cochetăriei. Nu dau doi bani pe cum arăt, să am niscaiva boarfe pe mine şi gata.
— Bertha, nu putem pierde mult timp cu valiza.
— Ai mai îndrugat asta. Ce are a face timpul?
— Poate am să lipsesc o bucată de vreme.
— Lucrezi la ceva?
Am încuviinţat din cap.
— Vezi să aduci biştarii acasă. Mă cunoşti, iubitule, şi ştii ce gândesc. Cu cei optzeci de mii de dolari în aer, ar trebui să
jucăm un joc subtil ca să…
— Ca să plătim statului optzeci la sută din ei.
Ştiam că fusese o observaţie bine plasată.
Bertha se cutremură de furie şi nu-şi găsi cuvintele.
Eu însă am aşezat lucrurile la loc în valiză, am închis-o şi am plecat în biroul meu.
Elsie Brand se opri din bătutul la maşină şi examina valiza cu multă curiozitate.
— Pleci undeva?
— Nu-i exclus.
— Arată ca o valiză de femeie.
— Aşa-i. Elsie, vino puţin în biroul meu.
Fata se ridică de la maşina de scris şi mă urmă în birou.
Am închis uşa.
— Ascultă, Elsie, n-avem timp de pierdut. Trebuie să ne mişcăm repede. Pune-te în pielea unei femei care se duce la motel cu iubitul ei. Uşa e închisă. Sunteţi singuri. Ce-ai face?
Fata roşi.
144
— Lasă astea. Ai începe să te dezbraci. Ce-ai face cu lucrurile?
— Le-aş atârna undeva, desigur.
— Deschide valiza. Nu se poate spune cum a fost împachetată fiindcă s-a umblat cu lucrurile astea, dar să le luăm la rând. Unele sunt străpunse de glonţ. Iată lenjerie şi ciorapi cu găuri în ei. Uite şi batiste. Şi acum ajungem la bluza care mă interesează. Vezi dacă poţi s-o împătureşti în aşa fel încât găurile să se potrivească. Glonţul ăsta a trecut prin bluză de vreo patru sau cinci ori.
— Fiindcă a fost împăturită.
— Încearcă s-o împătureşti aşa cum era când a trecut glonţul prin ea.
Elsie întinse bluza pe birou şi încercă s-o strângă în toate felurile. Dar în zadar, găurile nu se potriveau.
Elsie studie bluza îndeaproape, o mirosi, o puse jos, mai încercă o dată s-o împăturească şi până la urmă clătină din cap.
— Bluza asta n-a fost împăturită. A fost trântită, uite-aşa.
