— De la cine ai avut cecul? Ăla care s-a dovedit a nu fi valabil.
— Ce-ai de gând? Vrei să bei o cafea sau să fii dat afară?
— Să beau o cafea.
Turnă apă în filtru, aprinse plita, luă aparatul de prăjit pâine, o jumătate de franzelă şi scoase din frigider un pachet de margarina.
— Ai văzut ziarele? am întrebat-o.
— Nu.
I-am întins ziarul de dimineaţă.
— Informează-te până fierbe cafeaua.
— Prefer să stau de vorbă cu dumneata. Pot citi ziarul mai târziu. Ştii… eşti interesant. Cred că vrei să scoţi ceva de la mine, nu-i aşa?
— Am şi făcut-o.
Claire despături totuşi ziarul, îşi aruncă ochii asupra titlurilor, alunecă cu privirea peste prima pagină, oprindu-se un moment la articolul cu crima. Apoi întoarse ziarul la ultima pagină şi examină fotografiile care arătau cadavrul în chiloţi şi sutien, întins pe jos în dormitor.
— Îngrozitor.
— Ce?
— O fată să fie sugrumată în felul ăsta!
Nu i-am răspuns nimic.
— Probabil
vreun
maniac
sexual,
spuse
fata
cutremurându-se. Am oroare de asemenea chestii.
Am scos portţigaretul din buzunar.
— Fumezi?
— Mulţumesc.
Luă o ţigară, şi îmi ţinu mâna cu vârful degetelor ca să i-o aprind. Mi-am aprins şi eu una. M-am dus la geam şi am rămas acolo cu spatele spre Claire. M-am întors brusc şi am văzut că deschisese ziarul la pagina sportivă şi că se cufundase în rezultatele curselor.
M-am întors din nou cu faţa la geam. Ziarul foşni în timp 152
ce-l împăturea.
— Îţi place priveliştea?
— Îhî!
— Mă bucur pentru dumneata. Alţii preferă natura vie.
— Azi eşti mult mai prietenoasă ca ieri.
— Poate că-mi placi mai mult.
— Poate.
— Poate că mă simt mai bine.
— Poate.
— Poate că doar ţi se pare că-s mai prietenoasă.
— Poate.
— Doamne, n-ai de gând să mă contrazici?
— Nu, o las pe Bertha.
