— Mi-e teamă că aşa e.
— Şi mi-ai mai spus că te temi că intenţionează să se căsătorească cu mătuşa şi să intre în bani.
— Aşa e.
— Dar nu te-ai privat de două sute de dolari numai pentru atâta lucru.
Fata tăcu.
— Claire, nu mai umbla cu fofârlica.
— Dumneata eşti acela care umbli… faci tot felul de presupuneri aiurite, încerci să afli ceva din trecut, îţi forţezi imaginaţia şi…
— Stai puţin, Claire, hai să fim cinstiţi unul cu celălalt. S-ar putea să moşteneşti ceva bani de la mătuşa dumitale. Dar nu cred că ai şansele atât de mari pe cât ai încercat să ne convingi; şi, pe deasupra, mă îndoiesc c-ar fi vorba de atâţia bani de câţi i-ai vorbit Berthei Cool.
— Ei şi? Mă priveşte.
— Numai până la un punct. Când ai venit la agenţie, ai cerut să urmărim un bărbat ca să afli cine e. Bărbatul îţi vizita mătuşa. Ai îndrugat o poveste întreagă, ca să explici de ce voiai să fie urmărit. Povestea nu ţine. Bertha ţi-a cerut două sute de dolari. E o sumă mare pentru o fată în situaţia dumitale. Nici n-ai încercat să te tocmeşti, nici n-ai protestat.
Ai fost de acord imediat. Iar acum reiese că n-ai la bancă
banii pe care contai. Există un cec de cinci sute de dolari, de care erai sigură că fusese depus sâmbătă. Asta se întâmplase probabil înainte de vizita la Bertha Cool, fiindcă Bertha s-a grăbit să trimită cecul la banca noastră înainte de închidere.
S-a telefonat de la banca noastră şi li s-a răspuns de la 155
banca dumitale că cecul are acoperire, că în momentul acela aveai depuneri suficiente. Banca dumitale afirmă acum că
primise un cec pentru plată şi că a creditat temporar contul dumitale, dar când au descoperit că cecul nu e valabil, te-a debitat în cont cu suma de cinci sute de dolari, ceea ce face ca cecul de două sute de dolari să nu mai fie bun.
— Doamne Dumnezeule, exclamă fata, te tot întorci la povestea asta. Şi dacă-i adevărat, ce?
— Concluzia e limpede. Cecul de care spuneai că face cât o bucată de aur, dar pe care vezi bine că nu-l mai poţi încasa acum, nu era un cec obişnuit. Şi nici nu era o tranzacţie obişnuită. Dac-ai fi crezut că cecul de cinci sute depus în cont era în regulă şi ţi-aş fi spus azi-dimineaţă că nu e bun, în mod normal ai fi insistat că vei lua martori, că vei încasa cei cinci sute de dolari şi că astfel cecul nostru de două sute va avea acoperire. Dar n-o faci fiindcă ţi-ai dat seama că, dintr-un motiv sau altul, nu mai e nicio speranţă să încasezi cei cinci sute de dolari.
— Să zicem că-i aşa? Şi mai departe? Multora li se întâmplă să accepte cecuri şi să descopere. că nu-s valabile, că au fost traşi pe sfoară.
— Dumneata n-ai fost. Ai luat un cec, care era într-adevăr bun, iar astăzi nu mai este nu pentru că n-are acoperire.
Motivul este că banca a aflat că persoana care l-a semnat nu mai este în viaţă.
În timp ce vorbeam, Claire îşi duse ceaşca la gură, dar o puse înapoi pe farfurioară şi mă privi înmărmurită.
— Cu alte cuvinte, mi-am urmat expunerea, cecul de cinci sute de dolari, ţi l-a dat Minerva Carlton, Cu ea te-ai întâlnit sâmbătă dimineaţa, înainte de a veni la agenţie. Minerva Carlton ţi-a spus că se interesează de bărbatul care o vizitează pe mătuşa Amelia. Tot ea ţi-a spus că-ţi dă un cec în valoare de cinci sute de dolari pentru cheltuieli, te-a trimis la agenţie cu o poveste pe care s-o îndrugi în legătură cu interesul dumitale faţă de bărbatul acela şi ţi-a şi dat cecul 156
pentru respectivele cheltuieli. Doamna Carlton ştia prea bine că nu poate veni la agenţie cu poveşti care să nu trezească
bănuieli. Dar ştia că dumneata ai putea-o face. După toate probabilităţile, mătuşa Amelia nici nu intenţionează să-ţi lase un ban şi nici dumneata nu speri să capeţi ceva. Dar ai ticluit o istorie plauzibilă, ca noi să ne ocupăm de cazul ăsta.
Cecul de două sute de dolari nu te-a deranjat deloc, pentru că cheltuielile erau plătite de Minerva. Şi acum, cred că vei spune restul.
— Ai o imaginaţie turbată, spuse Claire dispreţuitoare.
— Mai bine-ar fi să-mi spui totul. În caz contrar, mă
adresez poliţiei.
— Şi ce poate să facă poliţia? întrebă ea cu acelaşi dispreţ
în glas.
— Poliţia poate să se intereseze la bancă şi să afle totul despre cecul de cinci sute; vor afla cine ţi l-a dat şi-ţi vor trimite o citaţie. Vei fi invitată să apari în faţa tribunalului.
Claire stătea cu ochii plecaţi, iar degetele-i se jucau cu ceaşca de cafea.
— Nu pot să-mi pierd toată ziua, am prevenit-o eu.
Ea oftă, apoi spuse:
— Dă-mi o ţigară, Donald.
I-am întins o ţigară şi i-am aprins-o. Trase fumul în piept, îl dădu afară şi examină cu atenţie capătul ţigării, sperând parcă să găsească o scăpare. În sfârşit spuse:
— Bine, Donald, ai învins.
— Dă-i drumul!
Minerva şi cu mine eram prietene bune. Ieşeam mult împreună, ne distram împreună. Ne înţelegeam de minune şi petreceam grozav. Minerva nu prea se dădea în vânt după
bărbaţi, dar ne distram splendid şi ne amuza să vedem cum se desfăşoară lucrările. Ne plăcea aventura.
