sunătoare
1 parte
valeriană
1 parte
Se bea acest ceai de trei ori pe zi.
Pentru un tratament local al simptomelor, se recomandă băi naturiste regulate cu plantele menționate. Tratamentul trebuie să fie urmat o perioadă de timp, însoțit de o nutriție adecvată, de preferință bogată în suplimente cu complex de vitamine B.
PIELEA
„Pielea e mult mai mult decât un înveliș exterior de protecție; este interfața noastră cu lumea fizică. Prin intermediul ei atingem și suntem atinși, este proiecția noastră în lumea formei, este imaginea pe care o creăm.“
DAVID HOFFMANN
PIELEA
Pielea noastră are numeroase funcții. Este organul principal de protecție a corpului; fără piele am muri rapid de infecții masive sau de șoc alergic, căci pielea protejează corpul de accidente, de lumină și de substanțe chimice, de temperaturi extreme și de invazia microorganismelor. Unele dintre funcțiile ei de protecție sunt menținute prin procese ecologice complexe, precum protecția împotriva infecțiilor. Nu numai că pielea în sine secretă substanțe antimicrobiene, dar ea oferă adăpost unei comunități de bacterii bune. Aceste bacterii care o locuiesc protejează pielea împotriva invaziei de microorganisme rele prin menținerea unui mediu nefavorabil acestora. Una dintre potențialele probleme ale tratamentului cu antibiotice este tulburarea acestei comunități bune, deschizând astfel calea infecțiilor ce pătrund prin piele. La fel, deodorantele și antiperspirantele de sinteză acționează distrugând parțial bacteriile naturale ale pielii și tulbură astfel acest echilibru delicat.
De asemenea, pielea este responsabilă în multe feluri de menținerea unui mediu intern stabil și armonios. Pe de-o parte, ne protejează împotriva pierderilor de apă, de sare și de substanțe organice din interiorul corpului. Pe de altă parte, este unul dintre cele patru organe responsabile de excreția reziduurilor și a apei.
Având în vedere că pielea este responsabilă de excreția a aproximativ o pătrime din reziduurile organice, orice disfuncție a sa în acest domeniu va pune presiune asupra celorlalte trei organe de eliminare, și anume rinichii, plămânii și intestinele, căci vor fi nevoite să suporte o povară în plus. Această problemă la nivelul capacității de eliminare a pielii poate duce la probleme secundare la alte organe, iar problemele acelor organe pot duce, la rândul lor, la probleme ale pielii. Pielea este implicată și în controlul temperaturii, căci glandele sale sudoripare pot să regleze excreția de apă.
Prin intermediul pielii putem intra în contact cu mediul, căci întreaga piele este bogată în terminații nervoase. De fapt, merită amintit că, la nivel embrionar, pielea se dezvoltă din aceeași sursă ca țesutul nervos. Această origine comună
indică relația strânsă dintre piele și sistemul nervos, o relație ce poate fi înțeleasă
ca manifestare fizică a strânsei legături dintre ceea ce suntem pe dinăuntru și modul în care se reflectă asta în lume. Prin urmare, bolile de piele sunt adesea o reflectare în exterior a problemelor interne ce trebuie tratate ca atare. Numai foarte rar, ca în cazul rănilor și vânătăilor, pielea poate fi considerată izolat.
PLANTELE MEDICINALE PENTRU PIELE
Chiar dacă problemele cutanate pot să reflecte o varietate de afecțiuni interne și toate grupele de plante medicinale pot să joace un rol în tratarea sa, anumite grupe de plante sunt indicate în mod special. Vom vorbi mai ales de cicatrizante, alterative, diaforetice, antimicrobiene și nervine.
CICATRIZANTE
Natura este bogată în plante care susțin vindecarea tăieturilor și a rănilor, așa cum și este de așteptat, în condițiile în care plantele medicinale fac cu adevărat parte dintr-un sistem de sprijin ecologic, creat și integrat de Gaia. Întrucât rănile de un fel sau altul sunt cele mai uzuale probleme fizice, vedem că fiecare habitat natural este bogat în astfel de plante vindecătoare. Cunoașterea tradițională a utilizării lor se reflectă în numele comune precum: vindecea, iarba-osului, splinuță.
Unele dintre aceste plante sunt astringente, iar eficiența lor se bazează, în parte, pe capacitatea pe care o au de a opri sângerarea și de a comprima țesutul. Cele mai obișnuite și mai folositoare plante cicatrizante sunt: aloe, răcovina, tătăneasa, florile și fructele de soc, geraniumul, gențiana, coada-calului, algele roșii, gălbenelele, rădăcina de nalbă-mare, busuiocul-de-câmp, ulmul alb, hamamelis și vindecea. Unele se aplică extern, în timp ce altele se folosesc și extern, și intern. Pentru a le cunoaște mai bine, consultă secțiunea „Atlas botanic“.
ALTERATIVE
Alterativele modifică și repară treptat o afecțiune „impură“ la nivelul circulației sângelui, refăcând buna funcționare. Modul în care acestea acționează este puțin înțeles, dar au, cu siguranță, efect și sunt, probabil, plantele medicinale cel mai des folosite în contextul afecțiunilor pielii ale căror rădăcini se găsesc adânc în metabolismul individului. Ele curăță întregul organism, însă activitatea li se concentrează în diverse zone, unele pe rinichi, altele pe ficat etc. și trebuie alese în funcție de indicațiile specifice.
Alterativele sunt: stânjenelul, brusturele, lipicioasa, bubericul, fumărița, gențiana, Berberis aquifolium, urzicile, trifoiul roșu, salcea (Smilax officinalis), dafinul american, tuia și dragaveiul.
ANTIMICROBIENE
În cazul anumitor afecțiuni ale pielii trebuie recurs la antimicrobiene pentru a scăpa corpul de microorganismele care l-au invadat sau care acționează pe piele.
Plantele medicinale de ajutor sunt răcovina, echinacea, eucaliptul, usturoiul, gălbenelele, smirna, dedițelul, tuia, cimbrul și indigoul sălbatic.
TIPARELE DE BOLI DE PIELE
Medicina convențională clasifică diversele boli de piele în funcție de modificările histologice de la nivelul țesutului cutanat. Această abordare ignoră
în mare măsură ideea că problemele cutanate pot fi manifestări ale unor probleme interne și ar trebui tratate ca atare, nu ca fenomene locale. Fără a limita abordarea holistică, putem clasifica aceste domenii ce duc la probleme cutanate în funcție de identificarea cauzelor. Se pot identifica trei direcții, recunoscând, în același timp, că acestea se suprapun. Există: cauze interne, când originile unei boli de piele se găsesc exclusiv în dizarmonia internă, ca în psoriazis și în anumite eczeme; cauze externe, când problema cutanată este rezultatul direct al influențelor externe, ca în cazul rănilor, vânătăilor sau arsurilor; reacții interne la factori externi, când problemele de piele se datorează incapacității organismului de a face față unui factor extern, cum sunt eczemele cauzate de alergiile sau infecțiile pielii cauzate de bacterii sau ciuperci.
În funcție de tipul de cauză, abordarea vindecării variază. Când este vorba de cauze interne, tratamentul trebuie să vizeze interiorul, căci un tratament extern, de exemplu o alifie, nu va reuși să ajungă la problema de bază, în timp ce, pentru cauze externe, o alifie poate fi suficientă.
CAUZELE INTERNE
Cele mai multe afecțiuni cronice și necruțătoare ale pielii ce afectează omenirea sunt rezultatul unor procese interne. Întrucât pielea este interfața noastră cu lumea, este adesea și locul în care se manifestă dizarmonia din viața noastră.
Această dizarmonie poate să aibă rădăcini fizice sau genetice, poate să vizeze ficatul, rinichii, circulația sângelui sau alte sisteme. Sursele pot fi numeroase, dar rezultatele sunt aceleași. Pentru a trata eficient aceste afecțiuni din cauze interne, trebuie identificați factorii unici care au efect în cazul fiecărui individ.
PSORIAZISUL
Este una dintre cele mai comune probleme care afectează populația albă, deși poate afecta omenirea în general. Până la 2% dintre oamenii din lumea occidentală suferă de psoriazis. Acesta poate fi provocat de o serie de factori ce acționează adesea împreună; astfel, tratamentul variază în funcție de nevoile individuale. Trebuie identificată rădăcina problemei, fie ea fizică, psihologică
sau spirituală, și nu trebuie uitat că anturajul pe care-l avem ne influențează și el armonia interioară. Cu o boală precum psoriazisul, trebuie reevaluați factori precum activitatea profesională și viața socială.
