Metoda de a face tablete se bazează pe combinarea plantei fin pisate cu zahăr și cu mucilagii pentru a obține textura caracteristică. Tabletele sunt preparate ideale ca remedii pentru gură, gât și tractul respirator superior, căci pot să aibă efect acolo unde este cel mai mult nevoie de ele.
Mucilagiile se pot obține din rădăcină de tătăneasă, rădăcină de nalbă-mare, scoarță de ulm alb sau din una dintre gume, ca acacia sau tragacant.
Iată cum se fac tablete pe bază de tragacant: se dau în clocot 0,5 l apă și se amestecă împreună cu 30 g tragacant, lăsat la înmuiat în apă 24 ore și amestecat cât de des posibil. După aceea, se bate amestecul pentru a obține o consistență
uniformă, apoi se trece amestecul printr-o bucată de muselină. Când sunt gata mucilagiile, se amestecă împreună cu planta pisată fin pentru a forma o pastă și, dacă e nevoie, se adaugă zahăr pentru gust. Pasta se rulează pe o placă, preferabil din marmură, presărată cu amidon de porumb sau cu zahăr, pentru a preveni lipirea. Se taie apoi în orice formă și dimensiune se dorește și se lasă
tabletele expuse la aer până se usucă. Apoi se depozitează într-un recipient etanș.
În loc de plante uscate se pot folosi uleiurile esențiale. Un bun exemplu este uleiul de mentă. Se amestecă 12 picături ulei de mentă pur cu 60 g zahăr, apoi cu suficiente mucilagii de tragacant pentru a obține o pastă. După aceea se procedează ca mai sus și se depozitează produsul într-un recipient etanș, pentru a fi folosit la nevoie.
REMEDIILE EXTERNE
Având în vedere că organismul poate să absoarbă compuși vegetali prin piele, a fost creată o gamă largă de metode și formule pentru a profita de acest fapt.
Spălăturile vaginale și supozitoarele, chiar dacă par să fie remedii interne, au fost, în mod tradițional, clasificate ca remedii externe.
BĂILE
Cea mai bună și mai plăcută modalitate de absorbție a compușilor vegetali prin piele este o baie a întregului corp, la care să se adauge 0,5 l infuzie sau decoct.
Ca alternativă, se poate face o baie de picioare sau de mâini, caz în care se folosesc preparatele în formă nediluată.
Orice plantă ce poate fi administrată intern poate fi utilizată pentru baie. De asemenea, plantele pot să-i confere băii o aromă excelentă.
Câteva plante medicinale sunt deosebit de bune: pentru o baie relaxantă și extrem de aromată, se pot face infuzii cu flori de soc, flori de lavandă, roiniță sau frunze de rozmarin; pentru o baie care să fie urmată de un somn odihnitor și vindecător, se poate adăuga infuzie de hamei, flori de tei sau valeriană în apă.
Pentru copiii cu probleme de somn sau pentru cei cărora le dau dinții, se poate recurge la mușețel sau la flori de tei, căci celelalte plante menționate s-ar putea să fie prea puternice. În cazuri de febră sau pentru ajutarea circulației, se pot folosi plante stimulatoare și diaforetice precum Eupatorium perfoliatum, ardei iute, ghimbir sau coada-șoricelului.
Acestea sunt doar câteva dintre posibilități. Le poți încerca și pe celelalte. De asemenea, poți găsi în cărți idei de aromaterapie, un sistem de vindecare bazat pe aplicarea externă a plantelor medicinale sub forma uleiurilor esențiale. Aceste uleiuri pot fi folosite și la îmbăieri, punând câteva picături de ulei în apa de baie.
În loc de a prepara dinainte infuzia, se poate și să pui o mână de plante într-un săculeț de muselină pe care să-l suspenzi de robinetul cu apă caldă pentru ca apa să curgă pe el. În acest fel se poate face o infuzie proaspătă.
SPĂLĂTURILE VAGINALE
O altă metodă de a folosi extern plantele medicinale sunt spălăturile vaginale, adică aplicarea plantelor în vagin, indicată mai ales în caz de infecții locale. Ori de câte ori este posibil, se pregătește o infuzie sau un decoct proaspăt pentru fiecare astfel de irigare. Se lasă ceaiul să se răcească la o temperatură
confortabilă intern. Se toarnă ceaiul în irigator și se introduce aplicatorul în vagin. Cu lichidul obținut se clătește interiorul vaginului. Reține că lichidul se scurge din vagin, așa că este mai ușor să faci aceste spălături stând pe toaletă. Nu este necesar să reții activ lichidul. În majoritatea afecțiunilor în care sunt indicate spălăturile vaginale, se recomandă folosirea unui ceai nediluat, de trei ori pe zi, timp de câteva zile. Cu toate acestea, dacă după un tratament de 3–7 zile de spălături vaginale (alături de remediile naturiste interne adecvate) nu s-a
ameliorat considerabil infecția vaginală, consultă un specialist în vederea unui diagnostic.
UNGUENTELE
Unguentele sau alifiile sunt preparate semisolide ce se pot aplica pe piele. În funcție de scopul pentru care sunt create, există nenumărate moduri de a face alifiile; textura lor poate să varieze de la cele grase la cele sub forma unei paste dense, în funcție de baza care se folosește și de componentele din amestec.
Pentru alifii se pot întrebuința orice plante, dar flori de arnică (reține că arnica nu se recomandă pe rănile deschise), răcovină, rădăcină de tătăneasă, castravete, flori de soc, eucalipt, gențiană, crețișoară, gălbenele, rădăcină de nalbă-mare, pătlagină, scoarță de ulm alb, coada-șoricelului și jales de mlaștină sunt deosebit de bune în amestecuri externe. Pentru utilizarea specifică a fiecărei plante, vezi secțiunea „Atlas botanic“.
Cea mai simplă modalitate de preparare a unei alifii este prin folosirea ca bază a vaselinei sau a unui alt astfel de preparat pe bază de petrol. Deși are dezavantajul de a fi o bază anorganică, are și numeroase avantaje. Vaselina e ușor de utilizat și o alifie simplă se poate obține foarte repede. Pe lângă asta, are avantajul de a nu se absorbi direct în piele, ceea ce o face, de exemplu, foarte bună ca bază pentru balsamul antigripal descris mai târziu. În acest caz, vaselina este doar un mediu pentru uleiurile volatile care se pot evapora astfel, pătrunzând în cavitățile nazale fără a fi absorbite prin piele.
Metoda de bază pentru o alifie cu vaselină este să se fiarbă la foc mic timp de 10
minute 2 linguri plantă medicinală în 200 g vaselină. Se pot folosi o singură
plantă, un amestec, plante verzi sau uscate, rădăcini, frunze sau flori.
Ca exemplu, iată o rețetă pentru o alifie simplă cu gălbenele, excelentă pentru tăieturi, leziuni și arsuri minore: se iau 60 g (cam o mână) flori de gălbenele proaspăt culese și 200 g vaselină. Se topește vaselina la foc mic, se adaugă
florile de gălbenele și se dă în clocot. Se lasă să fiarbă la foc mic timp de circa 10 minute, amestecând bine. Apoi se strecoară printr-o strecurătoare fină și se
storc bine florile de lichid. Lichidul se toarnă într-un recipient care se închide după ce se răcește.
La alifiile mai tradiționale, în loc de vaselină se folosește o combinație de uleiuri ce acționează sub formă de catalizator pentru remedii, ajutând la absorbția acestora prin piele, plus agenți de întărire care să creeze textura dorită.
Următorul exemplu este o rețetă de alifie simplă din farmacopeea britanică, datând din 1867, numită „Unguentum Simplex“:
ceară albă, 60 g;
untură, 90 g;
ulei de migdale, 90 ml.
„Se topesc ceara și untura în ulei pe baie de aburi, se iau de pe foc odată topite, se adaugă uleiul de migdale și se amestecă până se răcesc.“
În această rețetă de bază, untura și uleiul de migdale facilitează absorbția remediilor naturiste prin piele. În loc de aceste medii, se pot folosi lanolină, unt de cacao, ulei de germeni de grâu, ulei de măsline și vitamina E. Ceara îngroașă
produsul final, iar pentru acest efect se pot întrebuința și lanolină, unt de cacao sau, ideal, ceară de albine, în funcție de consistența dorită.
Pentru a face o alifie din plante cu o bază simplă asemenea celei descrise trebuie urmați câțiva pași prezentați în continuare.
