Că nimic nu po’ să faci, n-ai nicio putere.. Şi cui să spui? La ce să spui? Şi ţie, la ce să-ţi fi spus? Tu eşti tânăr, tu ai pe-ale tale. . Şi p-ormă, mă mai spuneai la mă-ta, şi mă-ta mă certa iar, ce-ai de te omori de el atât, făcea mă-ta, că
destul te-a supărat cât a trăit! Acu ai scăpat, acu poţi să stai şi tu liniştită!
Vezi, asta nu-mi plăcea să auz de la ea! D-aia nu-i spuneam, să nu-nceapă şi ea să mă certe, cum mă certa toate! Să stai liniştită, da cum să stai? Şi casa goală, aşa urât mi se făcea! Şi mai era şi-ăia de sărea noaptea gardu şi venea peste mine, venea, venea, las’ că nu ştii tu! Nu ştii tu toate! Tu o ţii una şi bună, că nu venea nimeni şi că mi se năzărea mie de frică, lasă, că nu-i aşa!
Lasă, că nu-i toate cum crezi tu, ascultă mai bine la o femeie bătrână, că ea ştie, că ea a trăit pe lume.. Da vezi, că nici tu nu crezi, vezi, că nici ţie nu poasă-ţi spuie omu! Vezi, asta-i, că n-ai cui să spui, şi n-ai crezare la nimeni. . Şi Reli, şi Neguleasca: potoleşte-te, făcea! Vino-ţi în fire! Că destul te-a necăjit cât a trăit! Păi ce ştie ele! Că bietu de el n-a călcat pe de lături o dată! Şi ce se uita lumea la noi când dansam vals amândoi, când l-am cunoscut pe Niculaie cu măciuca lui! Nu asta, aia dintâi! Ce-am mai dansat, ce-am mai petrecut, ce ne-am mai veselit! Şi când mă lua unchi-tu la vals sta toţi şi se uita! Era nalt, era ditamai omu-n putere, da ce uşor era la vals, sta toţi cu gurile căscate!
Păi la câţi ani am stat noi împreună, şi să nu-l mai văz niciodată?!. . Spune şi tu.. Tot stam, stam, şi casa goală, şi-aşa un dor mi se făcea, eee, ce n-aş fi dat să mai fie şi el pân casă!. . Da noroc că io toată viaţa am fost mână de fier! Şi cum simţeam că m-apucă, mă repezeam şi îmi luam pastilele. . P-ormă, m-apuca, nu m-apuca, stam liniştită, n-aveam habar! Că ce po’ să faci? Nu po’ să
faci nimic, n-ai pe lumea asta nicio putere, şi nici nu poţi, ditamai omu, să te-aşezi jos şi să urli ca lupu.. N-ai nici la cin’ să te plângi, n-ai nici la cin’ să
spui, asta o ştiu de la biata Ivona, n-ai, dragă Vica, făcea, după ce s-a prăpădit bărba-su, n-ai cui să te plângi! Şi n-ai nici la cine, pentru că nu te-nţelege nimeni! Eee, care Ivona! Ivona Scarlat! Ivona lu madam Ioaniu! N-o ştii tu, da vezi că ea te ştia pe tine! Te ştia, că ce-am mai vorbit amândouă, şi de tine, şi de fii-su, care-i plecat! E plecat cu nevasta – câţi ani să se fi făcut de când e plecat? Poate zece? Poate cinci? Ei ştie câţi e, că io altă treabă n-am mai avut decât să le ţiu lor socoteala! Da de vorbit de ei tot vorbeam cu Ivona! Ce mai beam la cafele, ce mai stam de vorb-amândouă! Ce fată bună, Ivona! Şi ce femeie cu carte, ce femeie deşteaptă! Ce de-a mai cărţi a citit la viaţa ei! Şi ce 394
mă iubea, ce mă aprecia, ce mult ţinea la mine! Ai mâini de aur, făcea, mâini de aur ai, madam Delcă! Dumneata, dragă Vica, dumneata, cu optimismul dumitale, mă remontezi, făcea! Şi tot am zis să te iau şi să te duc la ea o dată, şi ea, tot aşa, hai, adu-mi-l, să-l văd şi eu pe Gelu dumitale, zicea. Hai, adu-mi-l, să-l văd şi eu, zicea, când vorbeam de tine şi de fii-su.. A vrut ei, şi fii-su, şi noru-sa, s-o ia la ei, da pân s-o ia, pân să-i dea drumu să plece, n-a mai avut ce să ia, că s-a prăpădit. . Că a vrut să ia şi din lucruri, nu s-a-ndurat să lase o casă-ntreagă, cu de toate în ea, că ce vechituri era acolo! Da ea nu se-ndura s-arunce niciun cap de aţă! Şi dacă nu s-a-ndurat, a rămas lucrurile cu ea, că
ştii cum ajunsese? Da ce-ţi veni cu dinţii? Păi dracu mai ştie pe unde e?!.. Mi i-o fi luat ăia de vine noaptea şi sare gardu, vine! Dacă-ţi spui! Ăsta-i năravu care l-ai luat, că tot nu vrei să crezi ce-ţi spune omu! Noaptea vine ăia. Şi dacă e poarta încuiată, sare gardu!... Bine, haidi, haidi, lasă! Lasă astea, vorbim altele, vorbim ce trebuie... C-acu zice ăştia să pleci, şi noi nici n-am apucat să vorbim! Şi nu m-am săturat şi io de tine! Da ca să vezi ce-i veni iar să mă-ntrebe! Eee, cui! Păi, noi de cine vorbeam? De Nebunu! Stam aşa, singură-cuc, toţi, grămadă, cu-ai lor. La mine la pat – nimeni. . Şi-aşa mă
luase o grijă, ce-o fi cu ei, mă-ntrebam, ce-o fi de nu vine nimeni? Când, odată, numa te văz c-apari! Şi Nebunu, hop şi el, să se vâre-n vorbă! Ho, Nebunule, ce te-apucă? Da lasă-mă! Păi, cum să nu-i zic Nebun, păi ce-ntreabă el, asta e întrebare de om cu cap? Păi data trecută, când te văzu la mine, tot aşa: Îl vezi pe dumnealui? face. Îl cunoşti cine e, de când. .
Trăznelile lui! Şi io d-atunci i-am zis: nepotă-miu! Iote, i-am zis, ăsta-i nepotă-miu, şi rar aşa băiat deştept, şi frumos, şi cuminte! Încă prea cuminte
– şi-ăştia prea cuminţi rămâne de căruţă! Nu prea are noroc! Norocu-i la ăla de ştie să dea cu râtu! Ce te-apucă? Prea eşti nervos, prea-ţi sare ţandăra din toate, prea. . Mai lasă, mai ascultă şi de alţii, nu mai tot da tu cu. . Haidi, lasă, să vorbim de-ale noastre.. C-acu se face ora să pleci. Să vorbim ce trebuie, că
toată noaptea n-am linişte şi mă perpelesc! Ce-o mai fi? mă gândesc. M-o mai ţine Nebunu ăsta, aici? Nu m-o mai ţine?..
— De ce să te perpeleşti? Stai liniştită! Te ţine, de ce să nu te mai ţină?
— Da plicu ai apucat să i-l dai? Lu ăsta, lu Nebunu, ai apucat să-i dai plicu?
Plicu cu bani, cum ne-am vorbit noi! Lasă, nu mă mai tot sâcâi, că nu vorbesc tare! Lasă, că io ştiu cum trebuie să te porţi în lume, nu mai tot. . Nu vezi ce-ncet zic? Da trebuie să te-ntreb, că am grijă de plicu cu bani.. D-aia nici nu 395
po’ să dorm, şi toată noaptea n-am închis ochii şi m-am perpelit... O fi apucat băiatu să-i dea plicu? mă gândeam. O fi apucat, n-o fi apucat. .
— Ei, Doamne! Doar ţi-am spus că i-am dat. . Ţi-am spus de data trecută. .
Ai uitat, vezi! Ţi-am spus cum i-am dat şi ce l-am rugat, ţi-am spus şi ce mi-a răspuns el.. Ce motiv aveai să nu dormi, să te perpeleşti? I-am dat, s-a rezolvat, gata!
— I-ai dat, zici?
— I-am dat, i-am dat!
— Şi?
— Cum şi? Şi ce?
— Şi ce-a zis? Tu i l-ai dat, da el ce-a zis? A zis că mă mai ţine?
— Te ţine, te ţine, stai liniştită! Doar ţi-am spus ce-a fost, ţi-am spus tot, de data trecută, dar, dacă mai vrei, uite, îţi mai spun iar. . Ei, oi fi uitat şi tu, ce mare lucru! Să vezi eu ce le uit, ce le-ncurc.. În primul rând, stai liniştită, că
te mai ţine! Pe urmă? Pe urmă vom mai vedea. . Şi pentru mine am renunţat să mai fac planuri pe lungă durată.. De ce? Uite de ce: pentru că nu poţi să
ştii de azi pe mâine ce se va mai întâmpla... Aşa că o vreme te mai ţine, o vreme, până se mai încălzeşte, până mai scapi de focuri... Pentru că nici să
cari, nici să te oboseşti n-ai voie, nici să te-apleci, nici să faci efort.. Hai, fii liniştită, că eu i-am explicat despre ce este vorba.. I-am spus cum e casa, cum eşti singură, că iarna a început devreme, şi nu mai ai nici lemne, nici cărbuni, că pensia e cum e.. Şi ştie şi el, mai bine ca mine, că eşti încă
slăbită.. Ştie că nu poţi să pleci acum. . I-am spus tot, i-am dat şi plicul, până
am reuşit să i-l dau l-am pândit, m-am învârtit. . Bine că i l-am dat. . Tot era cineva de faţă, tot nu..
— Nu eşti înfipt, asta-i! E alţii care uite-aşa. . Da pe tine prea te-a cocolit..
E alţii care vine din fundu pământului şi să vezi ce le merge gura.. Să vezi ce se-nfige!. . Da pe tine mă-ta, tac-tu, io, toţi, prea te-am cocolit de mic..
— Poftim! Mai te miri că mă tot enervez! După ce că.. Poftim, vorbă la ea!
Ei bine, dacă vrei să ştii, nu-mi place să fiu înfipt! Află că nu-mi plac înfipţii!
Auzi la ea: te-am cocolit. . Nu-mi place, asta e! Şi dacă vrei să nu mă mai enervez, ţine minte şi nu-mi mai spune.. Şi nu vorbesc tare deloc, vorbesc normal, şi ce spun nu mă deranjează că se aude! Nu-mi plac, asta e. .
— Eee, ho! Că te pornişi ca o moară stricată! Ce-ai de strigi aşa, ce te-apucă? Îţi place, nu-ţi place.. Că se uită cineva la ce-ţi place ţie! Că viaţa e ca să-ţi placă!. . Nu ţi-o plăcea ţie, da, de. . În viaţă nu e după cum îţi place.. De 396
te-aş vedea liniştit odată! Liniştit cum e alţii, scăpat de griji, scăpat de necazuri.. Că de-aia-ţi tot sare ţandăra, tot. . Lasă, fii înfipt, trebuie să fii înfipt, că io te văz că tot copil ai rămas. . Tot mintea aia de copil o ai, tot nu te-ai copt. . Da trebuie să fii înfipt, trebuie, că tot pentru tine e bine. .
— Eu spun, eu aud. . Pentru asta mi-am rupt din timp, ca să aud sfaturi. .
— Sfaturi, da.. Că io am trăit o viaţă de om! Şi oi avea tu carte, da io am şcoala vieţii! Şcoala vieţii, curs seral, cum îi ziceam şi lu madam Ioaniu.. Şi ce mai râdeam amândouă! Da de ce să-ţi vie să sări aşa? Dacă mai vorbim şi noi, una-alta, ce-i rău într-asta? Vorbim, de! Că d-aia ne-a dat Ăl-de-Sus gură!
Haidi, lasă astea, să vorbim ce trebuie, că acu zice ăştia să pleci şi nu..
