― Trebuie să ne organizăm imediat.
― Nu am cuvinte să-ți spun cât mă deprimi.
― Va trebui convocat un miting mare ca să dăm startul campaniei.
― Nu va aduce cu un fel de petrecere?
― Da, într-un anumit fel. Totuși, va trebui să prezentăm ceea ce ne propunem.
― Atunci s-ar putea să fie amuzant. Nu poți să-ți închipui cât de anoste, cât de ucigător de anoste au fost petrecerile în ultimul timp.
― Aceasta nu va fi o petrecere, dobitocule.
― N-ai grijă! Vom fi foarte serioși.
― Bine. Și acum ascultă. Va trebui să vin să vă vorbesc. Ca să vă pun pe drumul cel bun. Am o experiență destul de largă în privința organizațiilor politice.
― Minunat. Și trebuie să porți costumul ăsta fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu măna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită.
― Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale.
― O vom face săptămâna viitoare la mine acasă.
― Va fi nevoie să faci rost de pânză roșie, albă și albastră pentru steaguri, îl sfătui Ignatius. Mitingurile politice au întotdeauna așa ceva.
― Voi avea zeci și zeci de metri. Ce chestie colorată ne așteaptă! Va trebui să chem câțiva prieteni să mă ajute.
― Da. Așa să faci, spuse Ignatius înviorat. Începe să te organizezi la toate nivelurile.
― O, nici nu mi-a trecut prin gând că ești o persoană atât de amuzantă. Erai foarte ostil în barul acela oribil și nasol.
― Personalitatea mea are multe fațete.
― Mă uluiești. Tânărul privi spre costumul lui Ignatius. Și când mă gândesc că te lasă liber să umbli așa pe străzi. Într-un fel, te respect.
― Îți mulțumesc foarte mult. Vocea lui Ignatius era blândă și mulțumită. Cei mai mulți tâmpiți nu înțeleg deloc concepția mea despre lume.
― Nu-mi vine să cred.
― Bănuiesc că dincolo de această fațadă efeminată în mod jignitor și vulgar, s-ar putea să existe un fel de suflet. L-ai citit temeinic pe Boethius?
― Pe cine? O, Doamne, nu. Nu citesc nici măcar ziarele.
― În cazul acesta va trebui să-ți faci imediat un program de lectură, ca să poți înțelege criza secolului, spuse Ignatius solemn. Începe cu ultimii romani, incluzându-l, firește, pe Boethius. Apoi trebuie să te afunzi cât mai serios în Evul Mediu timpuriu. Poți să treci peste Renaștere și Iluminism. Nu fac decât o propagandă periculoasă. Și dacă mă gândesc din punctul tău de vedere, ar fi mai bine să treci și peste romantici și victorieni. Pentru perioada contemporană, ar trebui să studiezi niște cărți de benzi desenate selectate.
― Ești fantastic.
― Ți-l recomand în primul rând pe Batman, deoarece el încearcă să depășească nenorocita de societate în care a trăit. Morala lui este, de asemenea, destul de rigidă. Eu îl respect pe Batman.
― Uite-l din nou pe Timmy, spuse tânărul. Marinarul trecea pe strada Chartres în direcția opusă. Oare nu se plictisește niciodată să bată același vechi drum? Înainte și înapoi, înainte și înapoi. Uită-te la el. E iarnă și el tot mai poartă uniforma albă de vară. Desigur, nu-și dă seama că e o pradă ușoară pentru patrula de coastă. Nu-ți poți imagina ce prost și nesăbuit e băiatul ăsta.
― Chipul lui părea destul de înnegurat, spuse Ignatius. Artistul cu beretă și barbișon trecu și el pe strada Chartres, urmărindu-l preocupat pe marinar la distanță de câțiva pași. O, Doamne! Mi-e teamă că polițistul ăsta ridicol va strica totul. Se bagă peste tot ca musca în lapte. Poate că ar trebui să te duci și să-l faci pe marinarul acela smintit să plece de pe stradă. Dacă îl prind autoritățile navale, vor descoperi că e un impostor și strategia noastră politică va fi destrămată. Ai grijă să dispară bufonul acela înainte de a face să eșueze cea mai diabolică lovitură politică din istoria civilizației occidentale.
― Da, da! strigă fericit tânărul. Mă duc și-i povestesc și lui totul. Când o să-i spun ce era gata să facă, o să țipe și o să cadă leșinat la pământ.
― Și acum nu tărăgăna cu pregătirile, îl sfătui Ignatius.
― Am să muncesc până la extenuare, spuse vesel tânărul. Organizări de mitinguri, înregistrarea votanților, broșuri, comitete. Vom da startul acțiunii cam pe la opt. Eu stau pe strada Sfântul Petru, o casă placată cu stuc galben, imediat cum ieși din strada Regală. Nu poate să-ți scape. Uite cartea mea de vizită.
― Maică doamne! mormăi Ignatius, privind cartonașul mic și sobru. Nu se poate să te cheme Dorian Greene!
― Ba da. Nu-i nemaipomenit? Întrebă leneș Dorian. Dacă ți-aș spune adevăratul meu nume n-ai mai sta de vorbă cu mine niciodată. E atât de banal, că îmi vine să mor numai când mă gândesc la el. M-am născut la o fermă de grâu în Nebraska. Așa că poți să-ți închipui.
― De, în orice caz, eu sunt Ignatius J. Reilly.
― Asta nu-i chiar atât de groaznic. Mi-am imaginat că te cheamă Horace sau Humphrey sau așa ceva. Foarte bine, să nu ne dezamăgești. Pregătește-ți cuvântarea. Îți garantez că va fi o mulțime de lume. Aproape toți sunt morți de plictiseală și de descurajare, așa că se vor lupta pentru invitații. Sună-mă și vom stabili data exactă.
― Nu neglija să subliniezi importanța acestui conclav istoric, spuse Ignatius. Nu vrem nicio persoană nestatornică în nucleul grupului nostru.
― S-ar putea să apară și câțiva costumați printre ei. Asta-i minunat aici, la New Orleans. Poți să te maschezi și s-o ții într-un carnaval tot anul, dacă dorești. Zău, Cartierul arată uneori ca un bal mascat. Uneori nu reușesc să-mi dau seama dacă cineva mi-e prieten sau dușman. Dar dacă ești împotriva costumelor îi voi informa pe toți, deși micile lor inimi vor palpita de decepție. N-am mai avut o petrecere reușită de luni de zile.
― Nu mă voi împotrivi să avem printre noi câțiva mascați decenți, de bun-gust, spuse în cele din urmă Ignatius. Ar putea să creeze o atmosferă internațională bine venită la miting. Oamenii politici par întotdeauna că vor să dea mâna cu mongoloizi și etnici în costume naționale. Dacă mă gândesc mai bine, ar trebui chiar să încurajăm prezența câtorva costumați. Dar nu ne trebuie totuși personificări feminine. Nu cred că politicienilor le place să fie văzuți cu ele. Presupun că e ceva care creează resentimente printre alegătorii rurali.
― Și acum dă-mi voie s-o iau din loc ca să-l găsesc pe nătângul de Timmy. Am să-l sperii de moarte!
― Păzește-te de polițistul acela machiavelic. Dacă ajunge ceva la urechile lui suntem pierduți.
― Dacă n-aș fi atât de mulțumit să-l văd din nou bătând vechea stradă, aș telefona poliției ca să fie arestat pentru acostare. N-ai habar ce expresie minunată avea omul ăsta pe față când a sosit mașina poliției să-l ridice. Și cei care îl arestau! Era de-a dreptul irezistibil. Dar suntem mult prea fericiți să-l avem din nou printre noi. Nimeni nu va îndrăzni să-i facă vreun rău. Pe curând, țiganco!
