― Mulțumesc. Văd că atmosfera pe aici e la fel de veselă ca întotdeauna.
― Câți bani ai adus azi? Un sfert de dolar? Țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna într-unul dintre buzunarele halatului scoase afară ilustrata lucitoare. Ignatius!
― Dă-mi-o imediat înapoi, tună Ignatius. Cum îndrăznești să mânjești imaginea aceasta minunată cu mâinile tale de precupeață?
Doamna Reilly mai aruncă o privire spre ilustrată și apoi închise ochii. De sub pleoapele plecate lunecă o lacrimă.
― Am știut de când te-ai apucat să vinzi crenvurști c-ai să te-nhăitezi cu oameni ca ăștia.
― Ce vrei să spui prin „oameni ca ăștia”? întrebă furios Ignatius, băgând fotografia în buzunar. E o femeie cultivată, căzută pe mâini rele. Vorbește despre ea cu respect.
― N-am niciun chef să vorbesc despre ea, spuse disprețuitor doamna Reilly, cu ochii tot închiși. Du-te la tine-n cameră și scrie alte bazaconii. Se auzi sunând telefonul. Trebe să fie tot domnu’ Levy ăla. A mai sunat azi de două ori.
― Domnul Levy? Ce dorește monstrul acela de la mine?
― N-a vrut să-mi spună. Hai, du-te, nebunule! Răspunde! Ridică telefonu’!
― Ei asta-i! Nu vreau să vorbesc cu el, tună Ignatius. Ridică telefonul și, prefăcându-și vocea, spuse cu un accent puternic din Mayfair: Daa.
― Domnul Reilly? întrebă o voce bărbătească.
― Domnul Reilly nu-i aici.
― Sunt Gus Levy. O voce de femeie se auzea vorbind cu el: „Să te văd ce-o să spui. Alt prilej s-aluneci în mocirlă; ăsta-i unul scăpat de la casa de nebuni.”
― Îmi pare teribil de rău, rosti clar Ignatius. Domnul Reilly a fost solicitat să plece din oraș, pentru o chestiune extrem de importantă. De fapt se află la spitalul de boli mintale din Mandeville. De când a fost dat afară în mod atât de brutal din trustul dumneavoastră, a trebuit să facă regulat naveta între casă și Mandeville. Eul său a fost adânc rănit. S-ar putea să primiți notele de plată ale psihiatrului. Sunt destul de înfricoșătoare.
― S-a sonat?
― Într-un mod violent și total. Am trecut printr-o încercare grea cu el. Prima dată când s-a dus la Mandeville, a fost nevoie să fie transportat cu o ambulanță blindată. După cum știți, fizicul său e impresionant de mare. Dar astăzi a plecat cu ambulanța inspectoratului statal.
― Poate primi vizitatori la Mandeville?
― Desigur. Puteți merge să-l vedeți. Duceți-i niște prăjituri. Ignatius trânti telefonul, puse un sfert de dolar în palma mamei sale care tot mai ținea disprețuitoare ochii închiși și plecă la el în cameră. Înainte de a intra, se opri ca să aranjeze mai bine hârtia prinsă în pioneze pe ușa de lemn cu vopseaua jupuită. Pe ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata se învârtea spre cer.
DOISPREZECE
Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe strada Constantinopol, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase, toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și se duse grăbit la el în cameră, încuind ușa.
― Ce s-a-ntâmplat, băiete? întrebă din hol doamna Reilly. Ignatius privi plicul din hârtie de Manilla cu ștampila „EXPRES” și cuvintele scrise cu mâna „Urgent” și „Rapid”.
― Maică Doamne! spuse el fericit. Fufa de Minkoff pare să-și fi pierdut capul.
Rupse plicul și scoase scrisoarea.
Domnilor,
Tu mi-ai trimis telegrama asta, Ignatius?
MYRNA FORMEAZĂ IMEDIAT COMITET CENTRAL PARTID PACE ZONA NORD-EST STOP ORGANIZEAZĂ-L LA TOATE NIVELURILE STOP RECRUTEAZĂ NUMAI SODOMIȚI STOP SEX ÎN POLITICĂ STOP URMEAZĂ AMĂNUNTE STOP IGNATIUS PREȘEDINTE NAȚIONAL STOP
Ce înseamnă asta, Ignatius? Chiar vrei să recrutez pederaști? Cine acceptă să fie înregistrat ca atare? Ignatius, sunt foarte îngrijorată. Te-ai înhăitat cu niște poponari? Aș fi putut ghici că așa se va întâmpla. Fanteziile paranoice despre arest și accident au fost primele indicații. Acum totul a ieșit la iveală. Manifestările tale normale sexuale au fost blocate atâta timp, încât acum surplusul de sexualitate se revarsă pe un canal greșit. De la fanteziile care au marcat începutul, ai trecut printr-o perioadă de criză care a culminat într-o aberație sexuală declarată. Eram sigură că vei face acest pas, mai devreme sau mai târziu. Acum s-a întâmplat. Grupul meu de terapie va fi într-adevăr deprimat când îl voi informa despre întorsătura rea pe care a luat-o cazul tău. Lasă, te rog, orașul acela decăzut și vino în nord. Telefonează-mi cu taxă inversă, dacă dorești, și vom discuta această problemă de orientare sexuală pe care o înfrunți. Va trebui să faci curând o terapie, dacă nu vrei să devii un pederast înverșunat.
― Cum îndrăznește? strigă Ignatius.
Ce s-a întâmplat cu Partidul Drepturilor Divine? Cunosc persoane care erau gata să se înscrie. Nu cred că vor accepta această chestie cu pederaștii, deși cred și eu că ne-am putea folosi de un partid al homosexualilor ca să slăbim grupurile fasciste marginale. Poate vom reuși să separam aripa de dreapta în două. Totuși mă îndoiesc că asta este o idee bună. Să presupunem că vor să se alăture și nepederaști, iar noi îi refuzăm. Vom fi acuzați că avem prejudecăți și totul se va da peste cap. Conferința mea mă tem că nu a fost un mare succes. Am mers prea departe, mai presus de mintea publicului. Două sau trei persoane de vârstă mijlocie au încercat să mă hărțuiască cu observații ostile, dar niște prieteni de-ai mei din grupul de terapie au răspuns la ostilitate cu ostilitate și în cele din urmă i-au scos pe acești reacționari din sală. Așa cum am bănuit, ideile mele sunt prea înaintate pentru cartierul în care am ținut conferința. Ongah nu și-a făcut apariția, ticălosul. În ceea ce mă privește, n-au decât să-l trimită înapoi în Africa. Am fost într-adevăr convinsă că tipul ăsta are ceva în cap. Dar se pare că e foarte apatic când vine vorba de politică. Mi-a promis că va veni, netrebnicul. Ignatius, proiectul ăsta cu sodomiții nu mi se pare foarte practic. În plus, cred că nu-i decât un simptom periculos al declinului sănătății tale mintale. Nici nu știu cum le voi putea spune celor din grupul meu de terapie despre această bizară evoluție, deși ea era de așteptat. Grupul a fost tot timpul preocupat de binele tău. Unii chiar se identifică cu tine. Dacă tu marșezi, s-ar putea să marșeze și ei. E nevoie să comunicăm cât de curând posibil. Te rog, sună cu taxă inversă oricând după ora 18. Sunt foarte, foarte îngrijorată.
M. Minkoff
― Ce stare de totală confuzie! constată fericit Ignatius. Stai să vezi când va auzi de întâlnirea mea apocaliptică cu domnișoara O’Hara!
― Ignatius, ce-ai primit?
― O veste de la fufa de Myrna.
― Ce mai vrea fata aia?
― Amenință să se sinucidă dacă nu jur că inima mea îi aparține numai ei.
