În ț eleptul îi răspunde:
– Nu întotdeauna ce este evident e și răspunsul potrivit. Du-te și gândește-te.
Bărbatul pleacă, se gânde ș te cincisprezece zile ș i se întoarce mul ț umit, ca să-i spună în ț eleptului:
– Ce prost am fost! Acum mi-am dat seama: cel care se spală este cel care are fața curată. Acesta îl vede pe cel cu fața murdară și atunci se gândește că și el e murdar. De aceea se spală. În schimb, cel care are fața murdară
vede că celălalt are fața curată și se gândește că și a lui trebuie să fie curată. De aceea nu se spală.
– Foarte bine, spune înțeleptul, dar nu întotdeauna inteligența și logica îți pot da un răspuns înțelept într-o situație dată. Du-te și gândește-te.
Bărbatul se întoarce acasă ca să se gândească. După ce au trecutcincisprezece zile, se întoarce ș i îi spune în ț eleptului:
– Acum știu! Ambii se spală pe față. Cel care are fața curată, văzând că
celălalt o are murdară, crede că și a lui este murdară și de aceea se spală.
Iar cel care are fața murdară, văzând că celălalt se spală pe față, se gândește că și el are fața murdară, și atunci se spală și el.
În ț eleptul face o pauză, apoi adaugă:
– Nu întotdeauna analogia și asemănarea te ajută să ajungi la răspunsul corect.
– Nu înțeleg, spune bărbatul.
În ț eleptul îl prive ș te atent ș i îi spune:
– Cum e cu putin ț ă ca doi oameni să coboare pe co ș ul casei, iar unul să
iasă cu fa ț a murdară ș i celălalt cu fa ț a curată?
În majoritatea situațiilor, pentru a găsi răspunsul corect, singurul lucru de care avem nevoie este bunul-simț.
Iar bunul-simț este cel care, fără îndoială, ne strigă din eul nostru interior cel mai înțelept: Folosește tot ce ai pentru a-ți spori șansele de a ajunge unde vrei!
Toate aceste lucruri pe care le avem le numim resurse.
Așa cum cursul unui râu este albia prin care curge râul, tot astfel cursul unei vieți este drumul pe care îl parcurge acea viață. Din acest punct de vedere, orice unealtă care permite reluarea cursului, recuperarea direcției, regăsirea drumului sau găsirea unor noi soluții la situațiile de rezolvat este o resursă.
În viața noastră, ne întâlnim cu obstacole care ne împiedică să trecem. Dacă
vrei să continui să avansezi, va trebui să degajezi drumul pentru a merge mai departe sau să găsești alt drum.
O resursă este un element intern sau extern la care recurgem, înseamnă să
luăm din rezerva noastră unealta păstrată pentru un scop anume, ceea ce poate însemna să ne bucurăm de ceva, să rezolvăm o dificultate, să depă șim un obstacol, să ne confruntăm cu o situație, să rezolvăm o problemă.
O resursă este orice unealtă pe care o poți folosi pentru a face altceva; pentru a înfrunta, învinge sau rezolva situațiile neprevăzute care ni se ivesc în cale.
Într-un anumit mod, majoritatea uneltelor ne parvin ca atare, sunt disponibile și, fără îndoială, pe altele trebuie să le fabricăm.
Una dintre diferențele dintre animalele superioare și om este capacitatea exclusivă a acestuia de a fabrica unele unelte utilizând alte unelte.
O maimuță poate apuca un băț cu care să alunge furnicile, un porumbel se poate folosi de crengi pentru a construi un cuib, dar nici un animal nu poate să fabrice o unealtă pornind de la alta.
Există multe tipuri de unelte: unele au multe întrebuin țări, iar altele sunt foarte precise.
Unele sunt simple și rudimentare, și altele extrem de sofisticate și greu de descris.
Unele sunt întotdeauna disponibile, iar pentru altele trebuie să faci un efort pentru a le obține.
Există, în cele din urmă, unele unelte care se pot folosi intuitiv din primul moment în care le descoperi; și, firește, există altele pe care va trebui să
înveți să le folosești.
Eu pot avea o unealtă, dar dacă nu știu să o folosesc, nu îmi este de nici un folos. Cum m-aș putea servi de un fierăstrău electric dacă nu știu cum se ține, cum se folosește, cum se manipulează? Cel mai probabil este că mă
voi răni, că, în loc să fac ceva spre binele meu, îmi voi face rău.
Aceste unelte se împart în două mari categorii: resurse externe și resurse interne.
Am văzut deja că, de foarte mici, am fost obligați să învățăm ce este înăuntru și ce este afară. Firește, majoritatea pacienților care apelează la psihiatru supraviețuiesc unui anumit grad de conștiință din acest punct de vedere. Iar consecința este nefastă. Trăiesc ca și cum ar fi ale lor unele lucruri și situații care în realitate sunt externe sau, mai frecvent, văd ca fiind plasat în afară ceva care în realitate se întâmplă înăuntru.
Iată de ce este necesar să facem următoarea clarificare: tuturor acelor resurse situate în interior, sub piele, le voi spune interne, și tuturor celor care sunt în afară, la supra fața pielii, externe.
Resurse externe
Resursele externe sunt acele lucruri, instituții și persoane care, din afară, mă pot ajuta să reiau drumul pierdut.
