Va trebui să fiu liber, chiar dacă nu-ți place.
Și dacă nu ai să mă iubești așa cum sunt;
și dacă ai să pleci de lângă mine, așa cum sunt;
și dacă în noaptea cea mai lungă și mai rece din iarnă
ai să mă lași singur și ai să pleci…
închide ușa, ai văzut? pentru că intră vântul.
Închide ușa. Dacă asta este decizia ta, închide ușa.
Nu am să te rog să rămâi nici un minut mai mult decât dorești. Îți spun: închide ușa, pentru că eu rămân și e frig.
Iar aceasta va fi decizia mea.
Acest lucru mă transformă într-un fel de ființă care nu poate fi manipulată.
Cei autodependenți sunt imposibil de manipulat și știm că nu există nimeni care să-i poată manipula.
Pe un autodependent îl manipulezi numai dacă vrea el, ceea ce înseamnă că
nu poate fi manipulat, nu îl manipulezi; el manipulează situația, el se manipulează pe sine însuși.
Acesta este un pas mult înainte în istoria și în dezvoltarea ta, un mod diferit de a trăi în lume și probabil înseamnă să începi să-l cunoști puțin mai mult pe cel care este alături de tine.
Dacă ești autodependent cu adevărat, dacă nu ai să te lași manipulat nici măcar puțin, s-ar putea ca unele dintre persoanele de lângă tine să plece…
Poate cineva nu va vrea să rămână.
Sigur, va trebui să plătești și acest preț.
Va trebui să plătești prețul de a suporta plecarea unora din jurul tău.
Și să te pregătești să sărbătorești sosirea altora (poate…).
Miguel ș i Tomás ies de la o ș edin ț ă. Trec pe la garderobă ș i frumoasa garderobieră îi întinde lui Miguel un pardesiu negru. Bărbatul scoate o hârtie de cincizeci de pesos ș i i-o lasă pe tejghea. Tânăra zâmbe ș te seducător ș i spune: „Mul ț umesc“.
Pe stradă, Tomás îi spune acuzator lui Miguel:
– Ai văzut ce bacșiș i-ai dat?
Miguel, aproape fără să-l privească, îi răspunde:
– Tu ai văzut ce pardesiu mi-a dat?
Prețul pe care îl plătim pentru autodependență este întotdeauna mic, pentru că este singurul mod de a ne asigura că nu vom suferi de frig iarna următoare.
Când te hotărăști să faci ceva cu celălalt, lucruri importante, ca de exemplu să faci dragoste, sau neimportante, cum ar fi să te plimbi printr-o piață, sau poate atât de importante cum ar fi să te plimbi printr-o piață, sau nu atât de importante, cum ar fi să faci dragoste, trebuie să-ți dai seama că sunt decizii voluntare, luate pentru a face ceva alături de celălalt, dar nu „pentru“
celălalt, ci „împreună cu celălalt“.
Este important să începem să ne dăm seama că relația noastră cu lumea, cu ceilalți, cu aproapele nostru înseamnă în realitate a face lucruri „cu“ ceilalți.
Și că acest „cu celălalt“ este autonom, că depinde de decizia noastră liberă.
Înseamnă că nu fac lucruri pentru tine și că, din acest motiv, nu îmi datorezi nimic.
Înseamnă că nu faci lucruri pentru mine și, din acest motiv, nu îți datorez nimic.
Înseamnă că, în orice caz, facem lucruri împreună.
Și că suntem bucuroși din acest motiv.
A învăța să mergem împreună ar fi o nouă provocare, cea a căii care urmează: Calea întâlnirii.
Atunci nu voi rămâne dependent de tine și nici nu voi încerca să te fac să
depinzi de mine.
Voi înceta să traversez acest spațiu în care încerc să te fac să te temi de mine.
Voi detesta necesitatea ca tu să mă urăști.
Voi anula postura de victimă, ca să nu îți fie niciodată frică de mine.
Și nu voi mai încerca să te fac să ai nevoie de mine.
