Chiar dacă nu ne dăm seama, această viață pe care o construim este viața în care vom trăi. Nu construim o viață în care să trăiască vecinul, construim o viață unde vom locui chiar noi.
Și atunci, dacă îți știi valoarea, dacă ții la tine, de ce să te mulțumești cu orice? De ce să te porți ca dulgherul din poveste?
Dacă îți dai seama că meriți să trăiești viața cea mai bună…
De ce să nu-ți construiești casa cea mai bună?
De ce să nu obții cea mai bună viață în care să trăiești începând de azi?
Desigur, nu numai că libertatea există, ci este și iremediabilă.
Mai mult, suntem condamnați la libertate, pentru că, pe lângă toate celelalte, nu putem renunța la libertate.
Permanent, facem exercițiul libertății.
Octavio Paz spunea:
Libertatea nu este o idee politică, nici o gândire filosofică, nici o mi ș care socială. Libertatea este momentul magic în care se mediază decizia de a alege între două monosilabe: da ș i nu.
În Argentina s-a întâmplat un lucru fantastic în 1985 sau 1986, când s-a votat Legea divorțului. Biserica și categoriile mai conservatoare au ieșit la rampă și au afirmat că așa o să divorțeze toată lumea… atunci juriștii și psihologii au început să arate, dacă mai era nevoie, că legea prevede autorizarea, nu obligarea.
Se povestește că, începând de atunci, mulți organizatori au decis să nu-l mai invite pe dr. Perls. Se presupune că această decizie ar fi blocat răspândirea preceptelor școlii gestaltiste și popularitatea modelului terapeutic creat de el.
Uneori pot chiar reacționa, făcând contrariul celor prevăzute de mandat.
Deși, bineînțeles, ar fi o formă de dependență, o formă de obediență
negativă.
TRECERE
Îmi amintesc întotdeauna de o scenă.
Vărul meu, mult mai mic decât mine, avea trei ani.
Eu aveam vreo doisprezece…
Eram în sufrageria din casa bunicii mele, unde mâncam zilnic. Veri ș orul meu a venit în fugă ș i s-a lovit de măsu ț a de cafea, apoi a căzut în fund ș i a început să plângă.
Se lovise tare ș i, la pu ț in timp, i-a apărut un cucui cât toate zilele în frunte.
Mătu ș a mea, care se afla în încăpere, s-a repezit ș i l-a îmbră ț i ș at ș i, în timp ce-mi cerea să aduc ghea ț ă, îi spunea vărului meu:
„Bietul de tine, ce rea e masa care te-a lovit, na, na, masă rea…“, ș i dădea cu palma în masă, spunându-i vărului meu să facă la fel.
Iar eu mă gândeam: …?
Care e morala? Răspunderea nu e a ta, care e ș ti un împiedicat, ai trei ani ș i nu te ui ț i pe unde mergi; vina este a mesei.
Masa este rea.
Eu încercam să în ț eleg, mai mult sau mai pu ț in surprins, mesajul ascuns al inten ț ionalită ț ii rele a obiectelor.
Iar mătu ș a mea insista ca vărul meu să lovească masa…
Mi se pare nostim ca simbol, dar, ca învățătură, gestul mi se pare sinistru: tu nu ești niciodată răspunzător pentru ceea ce ai făcut, de vină este întotdeauna celălalt, vina este în afara ta, nu are legătură cu tine, celălalt trebuie să înceteze să stea în drumul tău, ca să nu te lovești…
A fost nevoie să parcurg o bună bucată de drum ca să mă îndepărtez de mesajele mătușilor.
Este răspunderea mea să mă îndepărtez de tot ceea ce îmi face rău. Este răspunderea mea să mă apăr de toți cei care îmi fac rău. Este răspunderea mea să am control asupra a ceea ce mi se întâmplă și să știu partea mea de participare la ce se întâmplă.
Trebuie să-mi dau seama de influența pe care o are fiecare lucru pe care îl fac. Ca să mi se întâmple lucrurile care mi se întâmplă, trebuie să fac ceea ce fac. Și nu spun că pot manipula tot ce mi se întâmplă, ci că răspund de ce mi se întâmplă, pentru că am contribuit și eu cu ceva, chiar dacă puțin, ca să se întâmple.
Eu nu pot controla atitudinea tuturor din jurul meu, dar o pot controla pe a mea. Pot acționa liber prin ceea ce fac.
Va trebui să decid ce fac. Cu limitările mele, cu necazurile mele, cu ignoranța mea, cu tot ceea ce știu și am învățat, cu toate astea, va trebui să
decid care este cel mai bun mod de a acționa. Și va trebui să acționez în acest mod mai bun.
Va trebui să mă cunosc mai bine pentru a ști care sunt resursele mele.
Va trebui să mă iubesc suficient pentru a mă privilegia și a ști că aceasta este decizia mea.
Și atunci voi avea ceva care vine odată cu autonomia și constituie cealaltă
față a libertății: curajul. Voi avea curajul de a acționa așa cum îmi dictează
conștiința și să plătesc prețul.
