Pornind de la aceste condiționări care fac parte din mine.
Pornind de la mandate, de la ce am învățat.
Pornind de la condiționările culturale pe care le-am primit, de la normele sociale, de la experiența mea, trăirile mele, de la toate lucrurile care, în cele din urmă, au făcut să fiu ceea ce sunt.
Astăzi, fiind ceea ce sunt, aleg.
Eu sunt cel care decide. Libertatea este singurul lucru care ne face responsabili.
Într-o poveste veche a poporului evreu, povestea de la Masada – toatepopoarele au astfel de pove ș ti –, se spune că, pentru a nu preda ora ș ul, întreaga popula ț ie a preferat să- ș i sacrifice via ț a.
În rândul termitelor există un grup care nu face altceva decât să mănânce,ca ș i cum ar fi o ocupa ț ie. Iar treaba lor este să iasă din furnicar atunci când este atacat de păianjeni sau cărăbu ș i. În acest moment, termitele î ș i sacrifică via ț a ș i se lasă mâncate. Adică func ț ia lor este să-i întârzie pe cărăbu ș i să ajungă la furnicar.
Pare o atitudine minunată… Are sens să vorbim despre neînfricarea acestor furnici? Are sens să vorbim despre curajul lor?
Nu, pentru că aceste furnici nu au putut alege, au un comportament determinat genetic. În schimb, cei din Masada au putut alege.
Faptul concret al alegerii ne permite să considerăm un anumit comportament ca fiind eroic.
Este absolut indiscutabil că fiecare dintre noi are limitări date de faptele concrete, de ceea ce nu poate face. Acum ar fi important să știm dacă vom reuși să conștien tizăm că nu mai avem limitări referitoare la celălalt, în afara celor pe care le stabilește fiecare.
Din acest motiv, am numit „Decizie“ această etapă a călătoriei.
Ideea că pot alege numai în limitele a ceea ce mi se spune de către celălalt sau ceilalți este o idee imbecilă, pe care am tot învățat-o din cel de-al doilea an de viață până în ultimul an de școală.
Acest lucru arată în ce mod educația noastră ne-a făcut să fim imbecili.
Am trăit toată viața, până acum nu mulți ani, cu o imbecilitate morală
aproape inegalabilă, trăind în funcție de și legat de poveștile despre ce s-ar cuveni și ce nu, o imbecilitate morală atât de mare, de parcă ar fi trebuit să-mi dau seama ce decizii luasem referitor la viața mea când eram deja căsătorit și aveam doi copii.
Adevărul este că niciodată nu mi-am dat seama ce anume decideam; nu eu alegeam, făceam oarecum ceea ce era stabilit prin cultura și educația mea.
Dar într-o zi, la treizeci de ani, mi-am dat seama că, în realitate, nu eu alesesem asta, iar în acea zi, a trebuit să aleg, pentru că nu aveam încotro.
Ai putea alege să rămâi cu ce ai sau nu, pentru că aceasta este libertatea de a alege.
Aceasta trebuie să li se fi întâmplat și multor altor oameni; nu întotdeauna într-un astfel de moment alegi să rămâi cu ce ai făcut. Uneori alegi contrariul, și atunci te confrunți cu problemele serioase cauzate de înțelegerea faptului că o mare parte a vieții ai fost produsul propriei imbecilități, că ai mers pe drumuri greșite și că, de multe ori, e dureros pentru tine și pentru ceilalți.
Vom putea să încetăm a mai fi imbecili din punct de vedere moral abiaatunci când ne vom putea recupera propria morală, când vom înceta să
credem că alții trebuie să decidă sau să interzică pentru noi.
Este vorba despre a crește capacitatea de conștientizare a fiecăruia, pentru a alege ce dorește să își interzică sau să își permită.
Este vorba despre a-i educa pe oameni astfel încât să aibă mai multe posibilități de a alege.
Este vorba despre a nu aduce pe lume imbecili din punct de vedere moral, tineri care, neavând posibilități de a alege, sfârșesc prin a alege drogurile.
Trebuie să-ți dai seama că, în acest caz, aleg alții pentru ei.
Trebuie să încerci să-i scoți pe tineri din starea de imbecilizare, să-i ajuți să
devină adulți, ca să poată decide ce anume li se potrivește și ce nu.
Nu este vorba să interzici drogurile, este vorba să mărești nivelul de maturitate al tinerilor, astfel încât să nu fie imbecili, pentru a nu se lăsa târâți în afacerea câtorva care încearcă să le vândă droguri.
Nu vă lăsați păcăliți: nimănui nu-i pasă ce se întâmplă cu tinerii, cu copiii noștri. Ceea ce îi interesează sunt banii care se învârt în jurul acestei afaceri.
Repet: nu este vorba să interzici drogurile sau pornografia, nu este vorba să
interzici prostituția, este vorba despre a genera cultură, informație, maturitate. Este vorba despre a-i ajuta pe tineri să gândească.
Există multe căi pentru a-i ajuta pe tineri să gândească. Cred că una dintre cele mai bune căi este cea a libertății, cea care constă în a le arăta copiilor noștri, vecinilor noștri, prietenilor noștri că libertatea se exercită în fiecare zi, atunci când ești capabil de a spune da sau nu.
În raționamentul nostru nu vreau să uităm că există cel puțin două poziții filosofice diametral opuse, care ne-ar putea conduce la două concluzii diferite: pe de o parte, cea care consideră că, dacă nu ar fi fost legile și normele, omul ar fi sfârșit prin a-l distruge definitiv pe om și, pe de cealaltă, cea care susține că, dacă nu ar fi fost legile și normele, omul ar fi fost mult mai fericit, generos și bun.
Cum să știm care este poziția corectă? E foarte dificil să decizi în acest sens fără să adopți în prealabil o poziție ideologică. Este imposibil să știm dacă
legile și represiunea au contribuit la progresul umanității, frânând impulsul dis tructiv despre care se presupune că e înnăscut sau, dimpotrivă, dacă
tocmai ordinea impusă a fost cea care a dus la anihilarea unei mari părți din creativitatea și spontaneitatea ființei umane, așa cum cred anarhiștii.
Profesoarele și unele persoane care asistă la prelegerile mele spun că
punerea în practică a propunerilor mele nu este libertate, ci libertinaj.
Libertinaj!
