condiționare nu te împiedică să ai posibilitatea de a alege; pentru că alte femei, cu aceeași condiționare ca a ta, au ales altceva. Să ne amintim de
ș
ț
povestea din Shirley Valentine de Willy Russell: femeia care își părăsește dintr-odată căminul pentru a se duce să se plimbe pe coasta Mării Egee și se întâlnește cu Kostas, marinarul turc, care îi oferă ce își dorește cel mai mult în acel moment.
Să faci un lucru care se așteaptă de la tine este de asemenea o alegere și are meritul ei, și nu este niciodată un lucru automat. Faptul că tu renunți la unele lucruri, așa cum și eu renunț la altele, este meritoriu pentru că este rodul alegerii noastre libere.
Noi am fi putut alege să lăsăm deoparte lucrurile pe care le avem și, fără
îndoială, am rămas cu aceste lucruri. Acesta este meritul nostru și avem dreptul să ne fie recunoscut.
A doua condiție:
Opțiunile trebuie să fie două sau mai multe Ca să putem vorbi despre alegere, trebuie să existe mai multe opțiuni.
Cantitatea de posibilități este relaționată cu capacitatea mea și cu mediul în care mă mișc, dar nu cu morala mediului, ci cu ceea ce este posibil în ordinea realității.
În ce situații există o singură posibilitate?
Odată, la una dintre prelegerile mele, cineva a dat ca exemplu ce se întâmpla în timpul dictaturii:
– Nu puteai ieși pe stradă ca să spui „mă opun“.
– Ba da, puteai… de aceea au existat morți – răspunse o fată.
Bineînțeles că se poate și, pentru că se poate, au existat oameni care au murit pentru asta.
Și pentru că a fost o decizie liberă și pentru că alții nu au ales acest lucru, faptul de a fi ales-o are valoarea pe care o are.
Important de știut este că și în dictatură continui să alegi și trebuie să îți asumi faptul de a fi decis să nu-ți pui viața în joc. Nu fac o judecată etică.
Nu spun că ar fi trebuit să faci asta. Spun doar că fiecare a ales cu propriile argumente și fiecare știe ce anume gândește pentru sine.
Ceea ce chiar nu putem alege este modul de a simți. În acest sens, nu există
nici o posibilitate de a alege și, mai ales, este foarte dăunător să încercăm să
facem asta. Este foarte periculos să fim împinși să simțim lucruri pe care nu le simțim sau să acționăm ca și cum le-am simți. Pentru că sentimentele nu se aleg, ci apar.
În restul situațiilor, putem alege întotdeauna. Și în cazul extrem în care un domn îmi pune revolverul la tâmplă și îmi spune: „Omoară-l pe el sau te omor eu pe tine“, și în cazul acesta pot alege.
Eu cred că toți am putea justifica oricare dintre aceste două alegeri. Dacă un domn mi-ar pune pistolul la tâmplă și mi-ar spune: „Dă-mi banii sau te împușc“, este evident care ar fi alegerea pe care ar face-o oricare dintre noi.
Și în acest caz, nimeni nu ar judeca.
„Între via ț ă ș i bani, în mod sigur banii… – ar spune bunicul meu. Până la urmă, ce contează sunt banii, pentru că sănătatea vine ș i pleacă…“
În măsura în care pot spune da sau nu, sunt liber.
Dacă nu am altă soluție decât să spun da, atunci nu aș fi liber.
Dacă nu am altă soluție decât să spun nu, atunci nu aș fi liber.
Dar atât timp cât am o opțiune, există libertate.
De ce?
Pentru că există mai mult decât o cale, și atunci pot alege.
Cineva va spune, ca întotdeauna… Și condiționările? Și mandatele? Și educația? Și morala și bunele obiceiuri? Și lucrurile învățate?
Toți acești factori, desigur, vor reduce numărul căilor posibile, vor reduce opțiunile și, în loc să am o sută de posibilități, voi avea, de exemplu, patru.
Senzația de libertate, și nu libertatea este cea condițio nată de cantitatea de posibilități pe care le am.
Cu cât am mai multe posibilități de alegere, cu atât mă simt mai liber.
Acest lucru se vede clar în ceea ce privește banii.
De ce considerăm că banii conferă mai multă libertate?
Pentru că aceștia măresc unele posibilități. Prin urmare, având mai multe posibilități, mă simt mai liber. Uneori, faptul de a nu avea bani îmi limitează opțiunile la numai două, și atunci nu mă pot simți foarte liber.
Același lucru pentru mediul social, la fel pentru structura familială, la fel pentru tipul de muncă pe care o depunem.
Creșterea implică o expansiune a senzației de libertate.
