Nu am vrut să discut cu nimeni când am aflat, dar în noaptea în care amurit, am scos ș i am mutat ț ăru ș ii unde trebuiau să fie… Ș i aici apare problema, părinte. În diminea ț a următoare, sfoara ș i ț ăru ș ii se întorseseră
la locul lor. M-am gândit că poate mi-am închipuit, a ș a că noaptea următoare am repetat tentativa, iar a doua zi, din nou, sfoara era la locul ei. Am făcut acela ș i lucru în fiecare noapte de atunci ș i de fiecare dată
rezultatul a fost acela ș i. Ș i acum, părinte, mă gândesc că poate tatăl meu este supărat pe mine pentru că nu i-am respectat decizia, ș i sufletul său nu poate merge la cer din cauza mea. Este posibil ca spiritul tatălui meu să nu se ridice din acest motiv, părinte?
Bătrânul preot îl privi pe deasupra ochelarilor ș i îi spuse:
– Fratele tău ș tie ș i el despre întâmplarea asta?
– Nu, părinte, răspunse băiatul.
– Du-te ș i spune-i să vină, că vreau să vorbesc cu el.
– Dar, părinte…, bătrânul meu tată…
– După aceea o să vorbim ș i despre asta, acum adu-mi-l pe fratele tău.
Santiago intră în micul birou ș i se a ș eză în fa ț a preotului, care nu pierdu timpul:
– Spune-mi… nu ai fost de acord cu decizia tatălui tău ca să se împartă
terenul în păr ț i egale, nu-i a ș a?
Băiatul nu în ț elegea prea bine cum de preotul îi cuno ș tea sentimentele.
– Ș i în ciuda faptului că nu ai fost de acord, nu ai spus nimic, e adevărat?
– Ca să nu îl supăr pe tata, se justifică tânărul.
– Ș i ca să nu-l superi, ai venit în fiecare noapte ca să faci dreptate cu propriile mâini, mutând ț ăru ș ii, nu-i a ș a?
Băiatul dădu din cap că da, surprins ș i ru ș inat.
– Fratele tău este aici, afară, spune-i ce se întâmplă, îi ceru preotul.
După câteva minute, cei doi fra ț i stăteau în fa ț a preotului, cu capul plecat în podea.
– Ce ru ș ine!… Probabil tatăl vostru plânge lacrimi de triste ț e din cauza voastră. Eu v-am botezat, v-am dat prima comuniune, pe tine te-am căsătorit, Fermín, ș i ț i-am botezat copiii, în timp ce tu, Santiago, îi ț ineai în bra ț e, în altar. Voi, în prostia voastră, a ț i crezut că tatăl vostru se întorcea din mor ț i pentru a- ș i impune decizia, dar nu este a ș a. Tatăl vostru a ajuns în cer, fără nici o îndoială, ș i acolo va rămâne pentru totdeauna.
Nu acesta este motivul misterului. Voi sunte ț i fra ț i ș i, ca mul ț i fra ț i, sunte ț i la fel. De aceea, fiecare pe partea lui, călăuzit de impulsul meschin al intereselor proprii, s-a trezit în fiecare noapte de la moartea tatălui său pentru a muta ț ăru ș ii. Bineîn ț eles, ț ăru ș ii apăreau în acela ș i loc. Ș i nu e de mirare, dacă celălalt îi mutase în sens invers!
Cei doi fra ț i au ridicat capul ș i s-au privit în ochi.
– E adevărat, Fermín, că tu…?
– Da, Santiago, dar nu m-am gândit niciodată că tu… Eu credeam că erabătrânul supărat…
Fratele mai mic începu să râdă ș i îl molipsi ș i pe fratele lui.
– Ț in mult la tine, fră ț ioare, spuse Fermín, emo ț ionat.
– Ș i eu ț in la tine, răspunse Santiago, ridicându-se în picioare pentru a-l îmbră ț i ș a pe Fermín.
Preotul era ro ș u de furie.
– Ce înseamnă asta? Voi nu în ț elege ț i nimic. Păcăto ș ilor, necredincio ș ilor.
Fiecare dintre voi î ș i hrănea propria ambi ț ie, iar acum vă felicita ț i pentru că a ț i gândit la fel. Este un lucru foarte grav…
– Stai lini ș tit, părinte… Cel care nu în ț elege nimic, cu tot respectul, e ș ti dumneata, spuse Fermín. În fiecare noapte, mă gândeam că nu era corect ca eu, care locuiesc cu so ț ia ș i copiii, să primesc la fel de mult teren ca ș i fratele meu. Într-o zi, mi-am zis, când o să fim bătrâni, ei se vor ocupa de familie; în schimb, Santiago e singur ș i m-am gândit că era corect ca el să
aibă pu ț in mai mult, pentru că urma să aibă mai multă nevoie decât mine.
Ș i m-am trezit în fiecare noapte ca să mut ț ăru ș ii înspre partea mea, ca să
măresc partea lui de teren…
– Iar eu…, spuse Santiago cu un surâs larg. De ce aveam eu nevoie de atâtde mult teren? M-am gândit că nu era corect, dat fiind că sunt singur, să
primesc aceea ș i parcelă ca ș i Fermín, care trebuie să hrănească patru guri. Ș i atunci, cum nu voisem să mă contrazic cu tata cât a fost în via ț ă, m-am trezit în fiecare dintre nop ț ile astea ca să mut ț ăru ș ii ș i să măresc terenul fratelui meu.
Iubirea de sine
Dacă eu nu mă gândesc la mine, cine să o facă?
Dacă mă gândesc numai la mine, cine sunt?
Dacă nu acum, atunci când?
