2
Pierderile sunt necesare
Dumnezeul în care cred eu nu ne trimite problemele, ci for ț a de a le depă ș i.
Harold S. Kushner
A începe din nou, a lăsa în urmă, a învăța alte modalități, a nu depinde de privirea cuiva, a merge pe propriile picioare… iată lucrurile care au făcut din noi, adulții, persoanele care suntem în cele din urmă. Pentru că suntem, în mare măsură, rezultatul creșterii noastre și al dezvoltării noastre, și de ambele depinde modul în care am putut sau nu să ne înfruntăm pierderile: experiențe dureroase, dar, așa cum am mai spus, determinante pentru
modul nostru de a fi în lume, care include, bineînțeles, propriul mod de a face față doliului.
Nimeni nu poate crește dacă nu a trăit anterior, în mod nemijlocit, o mare parte a emoțiilor și a senzațiilor pe care le definesc cuvintele din lista de mai jos:
NeputinŢă
Disperare
Ireversibilitate Autoînvinuire
Dezolare
Plâns
Supărare
SuferinŢă
Durere
Singurătate
Pustiu
Teamă
AbsenŢă
TristeŢe
Abandon
Tulburare
Angoasă
Uimire
Confuzie
Nostalgie
Moarte
Nu este important să discutăm pertinența fiecărui termen din listă în raport cu ceilalți, pentru că unele lucruri sunt pertinente numai pentru cel care le spune, dar este sigur că acestea sunt cuvintele la care se gândesc cei mai mulți când se confruntă cu posibilitatea sau necesitatea de a se confrunta cu o pierdere.
Este suficient să arunci o singură privire pentru a înțelege cât de odioasă și amenințătoare este fiecare pierdere pentru inima noastră. Cred că ne-am dori cu toții să luăm decizia rapidă de a elimina această listă de termeni din vocabularul nostru, nu doar pentru a nu ne mai întâlni cu ei în viața noastră, ci și (mai ales) pentru a încerca să-i înlăturăm permanent din calea celor pe care îi iubim.
Și, fără îndoială, este evident că evoluăm și învățăm din frustrări. Nimeni nu poate să se îndrepte spre maturitate fără durere.
Asta înseamnă oare că este obligatoriu să suferim pentru a putea crește?
Trebuie neapărat să ne conectăm cu vidul interior pentru a ne simți adulți?
Trebuie să ne gândim la moarte pentru a ne continua drumul?
Eu cred că da. Cred că, din nefericire, trebuie să fi trecut prin fiecare dintre aceste lucruri pentru a ajunge la dezvoltare personală. Lista descrie în mare măsură trăirile și senzațiile unui proces NORMAL de gestionare a doliului și, așa cum am mai spus, doliul este o experiență indispensabilă și parte a creșterii noastre. Nici unul dintre aceste cuvinte nu reprezintă în sine o boală, nici una dintre aceste senzații nu este nefirească, nici una dintre ele nu reprezintă o amenințare la adresa integrității noastre fizice.
S-ar putea ca, la un moment dat, cineva să aibă un doliu mai puțin intens, nu foarte complicat, un proces care nu se desfășoară cu atâta suferință, nici cu atât zbucium… s-ar putea. Dar este posibil, de asemenea, ca altă
persoană sau aceeași persoană, în alt moment, să traverseze alt doliu, care să includă toate aceste lucruri și unele în plus.
Citirea acestor lucruri poate declanșa anumite amintiri și, astfel, aduce la suprafață unele chestiuni personale, poate unele evenimente care nu au fost complet încheiate; de fapt, acest lucru mi-l produce simplul fapt de a le scrie; din acest motiv, mai mult decât cu alte prilejuri, te rog să simți că ai dreptul de a nu fi de acord, să îți permiți să spui „nu sunt de acord“ sau „eu cred că lucrurile stau exact invers“, să-ți faci curaj pentru a gândi că sunt un idiot și să mă înjuri pentru că susțin așa ceva.
Nu te lăsa tentat de locul comun de a crede că, dacă scrie în carte, atunci asta „trebuie“ sau „nu trebuie“ să simți, pentru că un doliu a fost
întotdeauna ceva personal și va fi întotdeauna astfel.
Să luăm câteva mii de persoane și să le dăm cu cerneală neagră pe degetul mare. Să le spunem apoi să-și lase amprentele pe pereți. Fiecare urmă va fi diferită, nu vor exista două identice, pentru că nu există două persoane cu amprente identice. Bineînțeles… toate au caracteristici similare care ne permit să le studiem și să știm mai multe despre ele.
