până la actul final, sub comanda ta.
La început, a fost aproape u ș or,
boala te-a obligat să renun ț i la mâna stângă,
dar cea dreaptă a devenit din ce în ce mai în ț eleaptă,
ca jonglerul unui rege exigent,
iar când piciorul drept insensibil te-a părăsit,
te-ai folosit de bastonul de munte
pe care tatăl nostru îl folosea duminicile, la liturghie.
Fără îndoială, câmpul de luptă se mic ș ora de la o lună la alta.
Când nu ai mai putut înghi ț i carnea,
am fiert ș i pasat alimentele
ș i am îndoit paiul ca să po ț i bea ciocolata.
Iar când mai târziu… ai încetat să vorbe ș ti,
încă puteai scrie întrebările ș i răspunsurile
pe tăbli ț a magică pe care o păstram de când eram copii.
Pur ș i simplu ridicai pagina
ș i începeai din nou.
Cu trei luni înaintea mor ț ii tale, ce noroc!
ne plimbam ș i parcurgeam
străzile dragului nostru oră ș el,
pentru a surprinde primăvara
mergând pe urmele sale înflorite.
Iar tu, fratele meu, scriai numele
fiecăreia dintre florile ridicole pe care eu nu le ș tiam.
Ploaie de primăvară, crini de mai,
ș i ai scris pe tăbli ț ă
liliac,
magnolie,
leandru,
garofi ț ă.
Vai! omule cu multe boli,
Vai! fratele meu iubit,
Vai! curajoasa mea fantasmă botanică.
Mi-a ș dori să nu mai pronun ț niciodată
aceste extravagante nume de plante.
Mi-ar plăcea să păstrez aceste cuvinte,
să le ascund…
ca ș i cum ar fi o incanta ț ie,
ș i să le pronun ț numai pentru a te invoca…
de fiecare dată când mi-e dor de tine.
