— Îhî, s-a dus la pescuit.
Era gluma obișnuită a lui Carney: Unde-i Buck? Cum șpăgile lui Munson –
era de presupus – nu intră în obligațiile lui de serviciu, Carney îl întâlnea foarte rar pe partenerul lui. Probabil că Buck își încasează, în acest timp, propriile lui plicuri. Munson îi spuse că revine într-o clipă și intră în tutungerie.
Marchiza de la Apollo promisese un spectacol cu Four Tops88, dar o inscripție uriașă, albă, ANULAT, era lipită de-a latul ferestruicii de la casa de bilete. Na, poftim, a ajuns să stea pe bancheta din față a mașinii unui gabor.
Se întrebă câți băieți negri au stâlcit în bătaie Munson și amicii lui, iar apoi i-au trântit pe bancheta din spate, în drum spre secția de poliție. Degetele lui Carney mângâiară vinilinul ușor de curățat cu șervețele umede. Domeniul de activitate al lui Munson nu era genul care să necesite o tapițerie de stofă.
— Te bagi vreodată la jocul ăla? îl întrebă Munson când se întoarse.
Carney nu știa la ce se referă sticletele.
87 Parafrază după „Nici zăpada, nici ploaia, nici canicula, nici bezna nopții nu-i vor împiedica pe poștași să-și parcurgă traseul”, zicală care, potrivit tradiției, ar fi fost o veche deviză a poștașilor americani.
88 Celebru cvartet vocal de culoare lansat de casa de discuri Motown în anul 1964.
— Grant – băiatul lui Grant – găzduiește unul dintre cele mai vechi hogeacuri unde se joacă barbut în Harlem. Nu dai și tu cu babaroasele?
Carney își frecă tâmpla.
— E la doar o stradă distantă și n-ai intrat niciodată? se minună Munson.
Nu, tu nu ești genul ăla. Puștiul lui Grant mi-a zis că au jucat pe toată durata violențelor. Nimeni nu voia să plece și, când plecau unii, băteau alții la ușă, că vor și ei. Afară era iadul pe pământ, iar acolo, în spate, afacerea mergea brici.
Carney își cumpăra ziarele din altă parte. Fațada dărăpănată a lui Grant îi descuraja pe ageamii, și asta se și dorea. Era un tripou în toată regula –
probabil că lui Freddie îi era cunoscut. Mașina gaborului îl făcea pe Carney să pară un husăn de baltă, ca și cum nici n-ar fi provenit de pe strada aia.
Munson conduse cale de încă o intersecție și se opri aproape de Lenox.
Detectivul o zbughi în Curățătoria Chimică Top Cat. Aia funcționa acolo de când se știa Carney. Nu fusese nici clientul acestei firme; cea a domnului Sherman, situată ceva mai sus, i se părea mai îmbietoare. Poate intuise că
ceva nu-i în regulă cu Top Cat și o evitase tocmai datorită onestității sale. Ca să-și tăgăduiască apucăturile pungășești ale firii sale.
Munson se întoarse la mașină și spuse:
— Ăsta-i ține o loterie ilegală lui Bumpy Johnson.
— Îți iei dreptul de la Bumpy și îl lași cu ochii-n soare? se miră Carney.
Un bărbat se apropie cu mersul împleticit de mașina lui Munson după ce coborî dintr-un taxi Checker. Detectivul claxonă.
— Am tot așteptat să spui ceva în genul ăsta, zise Munson. Uite ce, futu-i, îmi cer scuze. Uită-te la Moaca Asta de Scuze Futu-i – e ca Meduza, n-o vezi decât o dată-n viață.
După care detectivul îi povesti lui Carney versiunea lui referitoare la zilele violente, ca preludiu la neputința lui de-a interveni pe lângă detectivii de la omucideri.
— Am știut c-o să explodeze rahatul din clipa când am auzit știrea la radio, spuse Munson. Un puști împușcat? Chiar așa frige? Păi ăsta nu-i un butoi cu praf de pușcă – e o întreagă fabrică de muniție.
Munson tocmai se pregătea să plece în concediu, spre sud, la Rehoboth, în Maryland, cu câțiva amici cu care se înrolase în poliție. Unul dintre ei avea un unchi cu un bungalow lângă malul mării. Cică erau pe-acolo și niște cucoane, localnice, cărora le plăcea să pilească din când în când.
— Mi-a povestit că-i o țipă căreia îi place să danseze în pielea goală, dă un întreg recital, poartă tocuri înalte și cântă melodiile lui Patti Page89.
89 Cântăreață americană de muzică pop și country (1927-2013).
Iar apoi, cu puștiul ăla împușcat, nimeni n-a mai plecat nicăieri.
În primele două zile, Munson a condus o echipă de filaj care a luat la puricat grupurile de negri – bisericile, NAACP – să le observe reacția. Și pe cei de la CORE, desigur, care prea făceau gât în ultima vreme.
— Doi dintre oamenii mei au fată de absolvenți de colegiu, zici că-s agitatori ovrei pentru drepturile civile și mai am alți doi tineri negri care se plimbă de colo-colo cu exemplare din Data viitoare focul90 înfipte-n buzunarul de la spate. Îi auzi pe boșorogi cum bombăne că-s prea mulți caralii negrotei, dar cine altcineva s-ar încumeta printre ăia? Vreun irlandez grăsan, roșu ca racul, care n-a muncit o zi de nu știu câți ani? Eu? Ai mei fac ciocu’ mic și jocul de glezne și nu-i bagă nimeni în seamă. Știu că nu faci politică, de-aia îți spun chestiile astea, adăugă el după o pauză.
Existau activiștii și agitatorii notorii, care trebuiau ținuți sub ochi. Cei din centru voiau să știe dacă ăștia profită de situație și ațâță spiritele. Echipa lui Munson a participat la protestul organizat de CORE la Școala Medie Wagner vineri după-amiază și a apărut și la pompele funebre sâmbătă după-amiază, amestecându-se în mulțime, să-i identifice pe instigatori. Dădeau din cap aprobator ascultând trăncăneala musulmanilor negri adunați la colțul lui 125th Street. S-au adunat noi probe la dosare preexistente. S-au întocmit dosare noi.
— Trebuia să ne asigurăm că nimeni n-are idei crețe.
Munson îi povesti cum l-a ajutat nevastă-sa să picteze pancarte. Era profesoară de desen la cei din clasele mici.
— Ideile astea le avem de când lumea, spuse Carney. E prea târziu de-acum.
Munson ridică din umeri.
— Harlem, Harlem, Harlem, oftă el și porni motorul. Și-a venit noaptea de sâmbătă.
Odată ce au erupt violențele, Munson și-a ocupat locul în tranșee cu toți ceilalți, încercând să anihileze izbucnirile violente, trecând la arestarea zurbagiilor.
— Cu o cască de-aia tâmpită pe cap, să nu-mi facă creierii chiseliță.
Se înțelege de la sine că evenimentele au încetinit serviciul poștal, circulația plicurilor. După cinci zile, lucrurile nu reveniseră încă la normal, inspectorul-șef Murphy și locotenenții lui se dădeau peste cap să prevină o nouă rundă de proteste și vandalisme. Dacă ar fi fost o săptămână de lucru 90 În original The Fire Next Time, volum ce cuprinde două eseuri despre segregația rasială scrise de autorul american de culoare James Baldwin (1963).
