Vero mi-a întins ziarul local, împăturit.
— Prima pagină, jos, a zis.
L-am lăsat pe Zach din brațe și el a zbughit-o. Balonul meu s-a izbit de tavan când i-am dat drumul ca să iau ziarul.
Și iată-mă.
Fotografia mea de autor – eu cu perucă blondă, cu ochii ascunși după
ochelarii mari, negri – era tipărită în alb-negru, sub un titlu cu litere de-o șchiopă: Autor local încheie un contract de șase cifre pentru viitorul ei thriller.
Mi-a crescut inima pentru o jumătate de secundă, pentru ca imediat să se prăbușească asemenea unui morman de cenușă.
Eram în ziar. Cartea mea era în ziar. Ce naiba făcuse Sylvia?
Am parcurs în grabă articolul, cu pulsul în creștere.
Un interviu cu agentul Fionei Donahue, Sylvia Barr, de la Barr and Associatesdin Manhattan, ne oferă o imagine în avanpremieră asupra noii cărți a luiDonahue, care urmează să apară în toamnă.
Când am întrebat-o pe doamna Barr de ce această carte s-a bucurat de atâtaatenție din partea editorilor, ne-a răspuns: „Fiona e un talent adevărat. Această
carte o va propulsa în rândul autorilor de bestselleruri. E proaspătă. E sexy.
Presimt că va avea un mare succes!
Am expirat zgomotos. Poate doar atât le-a spus. Poate nu a spus nimănui că
noua mea carte era de fap…
M-am prăbușit pe un scaun, cu senzația unui iminent infarct în timp ce citeam mai departe:
Când o asasină de profesie este angajată de o soție disperată să scape desoțul ei – un contabil bogat cu legături cu mafia – cineva o ia înaintea asasinei…
Și acum și soția dispare. Hotărâtă să investigheze misterioasa asasinare a ținteiei înainte de a fi ea însăși acuzată, asasina noastră sexy face echipă cu unpolițist atrăgător care nu bănuiește nimic, pentru a-și da seama ce s-a întâmplatde fapt.
— Ai reușit, mami! Vero zice că ești celebră! Ca un star de la televizor! Delia îmi strângea picioarele și se uita în sus la mine cu ochi de căprioară și cu o expresie de adorație, de obicei rezervată tatălui ei. Acum putem mânca tort?
— Da, asta cere o felie de tort! Vero s-a dus cu copiii la bucătărie, iar eu am rămas să citesc restul articolului, cu inima-n gât. Acum o lună, ăsta ar fi fost răspunsul tuturor visurilor mele de-o viață. Dar dacă Nick făcea rost de un VP - 233
mandat ca să sape câmpul ăla, articolul ăsta nu era altceva decât încă un cui în sicriul meu.
Vero l-a suit pe Zach pe scăunelul înalt, i-a pus dinainte o felie zdravănă de tort cu glazură groasă, și o altă felie a pus-o în fața Deliei.
— Pot să vorbesc cu tine? am șoptit.
— După tort, a replicat Vero, tăind și pentru ea o felie și punând deasupra ei un moț generos de înghețată.
Am înșfăcat-o de cot și am tras-o după mine în living, în timp ce înghețata din lingura lipită cu încăpățânare de mâna ei a lăsat o dâră în urma noastră.
— Uau! s-a încruntat ea la mine, potrivindu-și coiful din hârtie pentru petrecere. Am rezistat pornirii de a i-l zbura de pe cap.
— Nick și cu mine tocmai ce am plecat de la ferma lui Steven, am șoptit.
Vero a pălit.
— Ce-ți făcut acolo?
— A găsit gazon pe mașina lui Feliks și a reușit să-i ia urma pe câmp. Acum cere un mandat ca să sape acolo.
Vero s-a uitat în jos, la ziar, ca și cum i s-ar fi făcut rău. Una era să îți fie prezentată crima ficțională în ziarul local, dar cu totul altceva era ca cineva să
găsească efectiv cadavrul.
— De ce naiba nu l-ai oprit?
— Și ce-ar fi trebuit să fac, mă rog?
— Habar n-am. Vanilia topită de pe mâna ei picura pe covor. Să-l distragi! Să-ți folosești atuurile feminine, cum ai mai făcut!
— Ce să-ți spun, că mare bine mi-au adus!
Ne-am uitat amândouă spre bucătărie, gândindu-ne probabil la același lucru.
— Ce dracu’ am putea să mai facem acum?
— Nu știu. Am putea lua banii Irinei, luăm copiii și fugim din țară. Dar unde să ne ducem? Și cât ar dura până ce Andrei și Feliks ne-ar găsi, odată ce Irina le va spune că am furat de la ei?
— Cât durează până obține un mandat? a întrebat Vero.
