— I-am spus că îți răscumpăr eu contractul.
Am scuturat din cap, necrezându-mi urechilor:
— Ce-ai făcut?
— I-am spus că știu că romanul ăsta o să fie o lovitură uriașă și că nu te plătesc destul. I-am spus că îi înapoiez eu personal avansul și vreau drepturile tale de autor înapoi.
VP - 133
Am aprins veioza, ca să nu adorm din nou. Am orientat becul în direcția ochilor mei mijiți și aproape înlăcrimați.
— Și ce-a zis?
— A citit ciorna. Și a fost de acord cu mine. Crede că poți da lovitura cu cartea asta.
— Așa crede?
— E o intrigă fabuloasă, soția timidă care angajează pe cineva să-i omoare soțul odios, eroina îndrăzneață și tânărul avocat sexy… Apropo, ai surprins foarte bine chimia dintre cei doi, e torid, Finn. Cea mai bună carte de până
acum. Mor de curiozitate să văd cine e asasinul.
Mi-a scăpat un chirăit disperat:
— Și eu.
— Așa că editorul îți oferă dreptul de preemțiune dacă promiți să nu duci manuscrisul în altă parte. Îți crește oferta la două cărți și mărește avansul, și îți oferă o prelungire ca să termini manuscrisul.
— Îmi mărește avansul, zici. Cu cât?
— Șaptezeci și cinci de mii pe carte.
Sunt sigură că maxilarul meu ajunsese pe undeva, prin poală. Editorul meu urma să îmi dea o sută cincizeci de mii de dolari. Pentru povestea uciderii lui Harris Mickler. În care am descris fiecare detaliu al crimei. Asupra căreia exista o investigație în curs, investigație din care, în secret, făceam și eu parte.
— Finn? Mai ești acolo?
— Sunt aici, am îngăimat. Pot să mă gândesc câteva zile?
— Crede-mă, Finn, știu exact cum te simți, a zis Sylvia, toată numai lapte și miere. Exact la asta m-am gândit și eu.
Mi-am reprimat cu greu un hohot de râs isteric:
— Sinceră să fiu mă cam îndoiesc.
— Am înțeles. Serios. Și ai dreptate. Prezentarea e suficient de puternică așa că probabil am putea cumpăra contractul, am duce manuscrisul la câteva edituri mari sau poate l-am scoate la licitație. Dar asta e pasărea din mână, Finlay. Și cu istoricul tău de vânzări de rahat, probabil n-ar trebui să fim prea pretențioase.
Eu zic să le luăm banii și să le dăm ce vor.
— Nu știu ce să zic, Syl…
— Excelent. Mă bucur că am ajuns la o înțelegere.
— Nu e chiar atât de simplu.
Prin telefon auzeam fâșâitul computerului ei, de pe care îmi trimitea un e-mail. Câteva secunde mai târziu, am primit o notificare pe telefon.
VP - 134
— Îți trimit termenii revizuiți ai contractului, am negociat câteva puncte pentru tine. Editorul crede că ar trebui să folosești un pseudonim. Noi ne-am gândit la Fiona Donahue. I-am spus că ești încântată. A trimis deja actele oamenilor ei și, în câteva săptămâni, ar trebui să avem contractul revizuit și soldul avansului tău. Ai treizeci de zile ca să-i predai o ciornă, așa că treci la scris. Te sun peste câteva zile, să văd cum merge.
Sylvia a închis. Împietrită, m-am prăbușit la loc pe perne.
Dintr-odată mă scăldam în bani. Mai mulți bani decât mi-aș fi imaginat vreodată. Suficienți pentru o bonă cu normă întreagă și un avocat scump.
Suficienți ca să-mi repar mașina și, mai important, să-mi păstrez copiii. Suficienți cât să scap de Steven și de Theresa.
Nu știam ce era mai rău, faptul că eram chiar mândră de mine pentru prima oară în viața mea, sau faptul că fiecare bănuț pe care-l câștigam acum mă putea arunca în închisoare pentru foarte multă vreme.
•
A doua zi dimineață, când Steven a venit să ia copiii, eram încă mahmură.
După ce-i culcasem pe Delia și pe Zach, Vero a insistat să sărbătorim vânzarea cărții cu o sticlă de șampanie și când am terminat nu mai rămăsese nicio picătură. Era atât de excitată (și de beată), încât nu i-a păsat când i-am spus că
am de gând s-o contactez pe Irina Borovkov și să aranjez să îi dau înapoi avansul. Aburii de la șampanie trebuie să fi fost singura explicație pentru care nu am auzit când Steven a vârât cheia în broască și a intrat. Până când am ajuns eu jos, el deja îi îndesa pe Zach și pe Delia în gecile lor. I-am prins în ultima clipă
și le-am furat o îmbrățișare grăbită care m-a răscolit pe dinăuntru.
— Soneria funcționează, știi? L-am fulgerat pe Steven din priviri peste capetele copiilor.
