— Pot să vin mai târziu…
— Nu, am sărit la unison eu și Vero. Dacă pleca acum, voi pierde toată ziua făcându-mi griji în legătură cu motivul prezenței lui aici. Așa că mai bine să
scăpăm acum, ca și cum ai smulge bandajul de pe-o rană.
— Ea e Vero, bona…
— Contabila, a intervenit Vero, strângându-i mâna.
— Vero stă cu noi. Și tocmai se ducea sus, nu-i așa? am zis aruncându-i o privire sugestivă. Putem vorbi aici, i-am spus, poftindu-l pe detectivul Anthony în bucătărie. Te servesc cu ceva? Cafea, suc, poate altceva?
— Un suc ar fi perfect. Până când am deschis eu frigiderul, el și-a scos hanoracul. Îl urmăream peste ușa frigiderului. În spate se vedea cureaua încrucișată de un maro închis a tocului, iar patul negru al pistolului părea îndreptat direct spre mine când s-a așezat pe un scaun, la masă.
Am înghițit cu greu în sec de câteva ori.
— Așadar… domnule detectiv Anthony…
— Spune-mi Nick, te rog.
— Nick.
Dacă ar fi venit să mă aresteze, nu ar fi atât de familiar, nu. Și probabil nici nu ar zâmbi. Sau poate că da. Sora mea zicea că unii polițiști sunt într-atât de nemernici.
— Așa deci, o cunoști pe Georgia? Cuburile de gheață s-au ciocnit în pahar când i-am pus Cola în față.
VP - 142
— Da, am fost colegi la Academie cu ani în urmă.
Nu părea mult mai în vârstă decât sora mea. În barba deasă care îi acoperea maxilarul nu se vedea niciun fir cărunt, iar părul de pe mușchii proeminenți ai brațelor care se zăreau prin mânecile suflecate era de un negru intens.
— Ieșim la bere din când în când. Așadar, ești scriitoare. Mi-a povestit multe despre tine. Și despre copii.
Mi-am tras degajată scaunul câțiva centimetri mai departe de el și m-am așezat, păstrând astfel o distanță între noi:
— Serios?
— Nu-ți face probleme. Numai de bine.
M-am înecat cu un râs nervos. A râs și el. Dar îi simțeam ochii aprinși cântărind fiecare amănunt din mine, ceea ce m-a făcut să mă foiesc puțin.
— Așadar… lucrezi la un caz?
Obrajii i s-au îmbujorat, gropița aceea solitară și adâncă făcându-și din nou o neașteptată apariție.
— Da, așa e. Cazul. Sincer să fiu, mă simt cam prost în legătură cu chestia asta, a zis el aproape cu timiditate. Dar Georgia a insistat că n-ai să te superi. S-a gândit că poate ne-am putea ajuta reciproc.
Suspiciunea mea și-a schimbat direcția. Poate povestea asta nu avea nimic de-a face cu Harris și cu Patricia. Nu era prima oară când Georgia încerca să-mi facă lipeala cu unul dintre prietenii ei de la muncă. M-am uitat la mâna lui stângă când a ridicat-o să ia paharul. Nu avea verighetă. Și nicio urmă suspectă
de bronz acolo unde ar fi trebuit să fie. Am mijit ochii spre el.
— Să ne ajutăm reciproc?
— Un caz de persoane dispărute. Poate ai văzut la știri. Un cuplu din Arlington care a dispărut, Harris și Patricia Mickler.
Mi s-a uscat gura. Podeaua din capul treptelor spre holul de deasupra, unde probabil Vero stătea și asculta, a scârțâit.
— Mda, parcă am văzut ceva.
— Încă nu avem nicio pistă pentru soție. În schimb, știm că soțul a dispărut acum douăsprezece zile dintr-un bar din McLean. I-am găsit mașina în parcare, împreună cu portofelul și telefonul. Se pare că s-a întâlnit cu o femeie să bea ceva, dar ea a avut un fel de urgență și a ajuns la toaletă, unde a rămas mai mult. Un chelner și-a amintit că l-a văzut plecând cu altcineva. Credem că am identificat femeia.
Un fior de gheață mi-a străbătut șira spinării:
— Da?
El a încuviințat:
VP - 143
— Era membră a grupului de socializare din care făcea parte și Harris. El era la bar pentru un fel de eveniment. Femeia nu și-a confirmat prezența nici formal, nici on-line, dar numele femeii de la bar se potrivește cu cel al profilului femeii de pe grupul de socializare, iar ea se potrivește cu descrierea pe care ne-a furnizat-o personalul.
Mi-a scăpat un suspin slab de ușurare. Aveau un suspect. Și nu eram eu.
— Și ce are de-a face povestea asta cu mine?
— Ei, aici lucrurile se complică puțin. A pus paharul pe masă, desenând linii cu degetul pe condensul de pe sticlă: Nu spun că femeia e suspectă. Dar este categoric o persoană de interes în acest caz. A ridicat ochii întunecați spre mine: Credem că femeia cu care Harris Mickler a părăsit barul este Theresa Hall, logodnica fostului tău soț.
Am lovit paharul cu mâna și cola mea s-a împrăștiat pe tot bufetul. Detectivul și cu mine am sărit în sus în același timp, întinzând amândoi mâna după
