Am ridicat cartea de vizită de pe masă, urmărind cu degetul marginile ascuțite. Ar fi mult prea ușor să îi înscenez Theresei crima mea și să o las să
plătească pentru ea. Poate Theresa merita să își piardă viitorul soț și familia. La urma urmelor, nu a avut nicio reținere să îl fure pe-al meu. Dar indiferent ce-aș
fi simțit eu pentru ea, urma să fie soția lui Steven și mama vitregă a copiilor mei.
Se prea poate să fi făcut multe rele la viața ei, dar răpirea lui Harris nu era unul dintre ele.
Eu eram cea care o aruncase pe Theresa în lumina reflectoarelor, chiar dacă
nu o făcusem intenționat. Am folosit numele ei și i-am purtat hainele. Am trecut o mulțime de limite în ultimele două săptămâni, dar dacă îl las pe Nick să o aresteze pentru greșelile mele, cam ce fel de monstru pot fi?
VP - 146
Da, asta. Asta era limita dincolo de care nu voi trece niciodată. Nu-l puteam întoarce pe Harris din morți, dar poate măcar voi reuși să împiedic ca un nevinovat să plătească pentru asta.
Am dus cartea de vizită a lui Nick la piept:
— Am să fac niște săpături, să văd ce pot afla.
VP - 147
Capitolul 25
— Asta a fost o idee cât se poate de proastă.
Printre luminile intermitente, urletele copiilor și jocurile video asurzitoare, eram la un fir de păr distanță de o migrenă. Făcusem prostia de a o lăsa pe soră-mea să aleagă destinația întâlnirii noastre lunare pentru prânz. Presupun că
această casă animatronică a ororilor a fost pe placul ei pentru că nu o obliga să-l distreze pe Zach o oră întreagă, timp în care el trebuia să stea legat de un scaun înalt ca un pacient de la sanatoriu. Cel puțin aici îl puteam lăsa să alerge liber.
— Alegerea șoferului, îmi amintește Georgia, ștergându-și o pată de grăsime de pe tricou cu un teanc de șervețele de hârtie.
— Mda, ție-ți dă mâna să vorbești, am răspuns absentă, verificând ora pe telefon. Niciun mesaj de la Vero. Ăsta nu era un semn bun. Tu măcar ai cheile de la mașina de serviciu.
Azi-dimineață, când camioneta mea a refuzat să pornească, i-am dat cheile lui Vero și am rugat-o să-l cheme pe vărul ei, Ramon, să o tracteze la atelierul lui. În drum spre casă, urma să se oprească la bancă să împrumute cei cincisprezece mii de dolari care ne lipseau ca să-i dăm înapoi banii soției lui Andrei Borovkov. Asta, sau să vindem mașina. Vero a ales împrumutul. Tot ea urma să aranjeze să se întâlnească cu doamna Borovkov, să ne scoată cu grație din această afacere și să returneze avansul pe care ni-l dăduse Irina. Eu, una, aveam să mă simt mult mai bine când banii pătați de sânge ai femeii ăleia vor fi dispărut din casa mea.
— Copiii se distrează. Iar tu ai spus că vrei pizza. Georgia nu părea deloc deranjată de sirene și de lumini. Și-a îndesat în gură o bucată plină de grăsime, în timp ce eu încercam să-i urmăresc cu un ochi pe Delia și pe Zach, care se cățărau pe o structură ce se încolăcea pe deasupra capetelor noastre. Apropo, cum merge documentarea pentru carte?
— De aia l-ai trimis pe Nick la mine acasă? Ca să am pe cine să deranjez cu întrebările mele idioate? În afară de tine, desigur.
— L-am trimis la tine acasă, a răspuns ea cu gura plină de pizza, pentru că
logodnica lui Steven este suspectă într-o anchetă cu persoane dispărute și nu-mi place deloc ideea ca nepoata și nepotul meu să petreacă prea mult timp în preajma ei până ce nu știm exact dacă și în ce fel este implicată Theresa.
— Așa că l-ai trimis pe Nick să mă păzească, sau ce? A înghițit întrebarea mea cu o gură zdravănă de suc.
VP - 148
— Să zicem că Nick s-a oferit voluntar.
M-am lăsat pe spătarul scaunului.
— Minunat, deci acum am dădacă.
— Nu-i dădacă. E detectiv. Și încă unul al dracului de bun, a zis ea, împungându-mă cu un deget. Dar cum voi doi aveți un interes legitim să vă
asigurați că Theresa nu e o infractoare, m-am gândit că v-ați putea ajuta reciproc.
— Atâta tot?
— Consider-o o favoare pentru mine, dacă asta te face să te simți mai bine.
— Da’ de când îți datorez eu ție favoruri?
— De când am stat cu ăștia mici, acum două săptămâni.
Am deschis gura ca să protestez, dar privirea nimicitoare a Georgiei m-a făcut s-o închid la loc.
— Partenerul lui Nick o să fie blocat în spital o bună bucată de vreme. Marele C, a adăugat ea cu gravitate. Așa că Nick e singur. Nu i-ar strica puțină
companie.
Sora mea fusese mereu o mincinoasă teribil de nepricepută.
— Așadar, e o înscenare.
Georgia a ridicat din umeri.
— E un tip fain, Finn. E singur, e onest, câștigă bine. Și-a lins degetele unsuroase de la pizza: Știi, polițiștii au asigurări bune de sănătate și pensii.
