Cu cât mai mult se va învârti Nick în cerc încercând să-l afle, cu atât mai bine.
— Și ce te face să crezi că nu era la evenimentul acela?
— Am verificat on-line grupul lor, cel în care ai spus că e înscrisă și Theresa.
Grupul e plin de agenți imobiliari și brokeri de ipoteci. Probabil Theresa îi cunoaște pe jumătate dintre oamenii care erau în bar în noaptea aceea. Dacă ar fi fost acolo, sigur și-ar fi amintit cineva că a văzut-o. Am pândit o reacție pe fața lui, convinsă că aveam dreptate. În mod cert Theresa nu a fost la The Lush în noaptea aceea. Cel puțin nu a fost înăuntru. Nick era isteț. Cum a spus și el, făcea meseria asta de multă vreme. Sigur i-a chestionat mai întâi pe cei care au fost invitați și și-au confirmat prezența. Iar dacă Theresa ar fi fost acolo, colegii ei ar fi confirmat asta.
În urmă cu câteva zile, detectivul Anthony era sigur că Theresa era vinovată.
Astăzi, convingerea lui se clătina zdravăn. Tot ce aveam de făcut era să i-o dărâm de tot și să-l iau de pe urmele ei.
Nick s-a ridicat încet, sprijinindu-și coatele pe genunchi:
— M-am întors la bar și am vorbit cu barmanul de serviciu din noaptea aceea.
VP - 176
— Da? Am simțit un nod în gât. Și ce-a zis?
— I-am arătat o poză a Theresei Hall. A zis că parcă nu prea seamănă cu femeia cu care a stat de vorbă, dar… A clătinat din cap, încruntându-se la gazon pe deasupra degetelor îmbinate.
— Dar?
— Înainte de a-i arăta fotografia, i-am spus că o căutăm, că femeia e mai mult decât martor, e persoană de interes într-o anchetă. Tipu’ a fost impertinent. Mi-a spus că latru la copacul greșit, ca și cum n-ar fi mare lucru.
— Și?
— Păi e student la Drept, zece pe linie și bursă de merit la GMU. Vara trecută
a fost intern la un avocat de top de la biroul procuraturii. Știe exact ce urmărim.
A repetat iar și iar aceeași poveste, insistând că a văzut-o părăsind barul singură. Dar când i-am arătat poza Theresei, ceva s-a schimbat. A tăcut mâlc. A zis că nu crede că e ea. Dar dacă nu era aceeași femeie cu cea din fotografie, de ce era așa de supărat pentru asta?
Mi s-a pus un nod în stomac. Sigur că Julian era supărat. Pentru că l-am mințit. La sala de gimnastică, se uitase la mine ca și cum n-ar fi știut de unde să
mă ia exact. Ca și cum n-ar fi fost sigur dacă mă cunoaște sau nu. Nici n-avea idee cât de multă dreptate avea. Vero a zis bine ce-a zis. Chiar dacă aș fi suficient de smintită încât să-l sun să-mi cer scuze, m-aș putea considera norocoasă dacă ar accepta să mai vorbească vreodată cu mine.
M-am frecat la ochi.
— Chiar crezi la modul serios că Theresa e implicată în povestea asta?
— Până când nu am un motiv întemeiat să o exclud, da, cred.
Mi-am vârât mâinile în buzunar și am simțit cum dinții ascuțiți ai cheii lui Steven îmi zgârie încheietura. Nu puteam să-l trimit pe Nick pe urma Theresei.
Și a mea.
— Ești bine? a întrebat.
— Bine, am oftat. Sunt obosită, a fost o noapte lungă. Iar acum o oră și ceva a apărut și Steven, beat criță.
Nick a devenit rigid. În vocea lui am citit o notă stridentă, abrazivă:
— Vrei să emit un ordin de restricție? Dacă te necăjește, pot să…
— Nu, nu e nimic de genul ăsta. Pur și simplu voia să stăm de vorbă. Steven nu a fost niciodată violent la beție. Doar că uneori lăsa garda jos și era puțin mai sincer decât de obicei: L-am lăsat să se plângă de Theresa o vreme și după aia l-am dus acasă.
Râsul lui Nick a sunat ca un gâjâit înfundat, din piept:
— Dacă mă întrebi pe mine, tipul ăsta pare un idiot desăvârșit.
VP - 177
— De ce, pentru că s-a îmbătat și s-a întors la vechile obiceiuri?
— Pentru că te-a părăsit.
M-am înfofolit mai strâns în geacă:
— Poate că a avut motivele lui.
— Asta nu-i o scuză. Nick a strâns buzele, ca și cum ar fi vrut să mai spună
ceva, dar s-a abținut.
— Tu ai fost căsătorit? Mi-era greu să cred că Nick fusese toată viața burlac.
— Am fost cât pe ce o dată.
