— Și ce s-a întâmplat?
A oftat adânc, suflând un nor de aer înghețat.
— S-a răzgândit. Presupun că n-a vrut să se lege la cap pe viață cu un polițist.
— Ei bine, e limpede că nu știa ce pierde. El a înclinat capul, invitându-mă cu zâmbetul lui șmecher să continui: După Georgia, toate ar trebui să ne mărităm cu polițiști pentru asigurarea de sănătate. Hohotul brusc de râs i-a încrețit pielea din jurul ochilor. Tăcerea care a urmat era grea, apăsătoare. Am plecat capul, cercetându-mi încălțările.
— Hei, a zis el, aplecându-se puțin să îmi prindă privirea. Nu-ți face griji pentru audierea pentru custodie. Până la sfârșitul investigației voi avea suficiente mizerii despre Theresa ca să-i dau oricărui judecător un motiv s-o pună în cătușe. Iar Georgia mi-a spus și despre contractul tău pentru carte. Cu așa cecuri, fostul tău n-o să aibă de ce să se lege.
Zâmbetul meu politicos s-a făcut țăndări.
— Georgia ți-a spus și despre asta? Ultimul lucru de care aveam nevoie era să mă întrebe Nick despre ce e vorba-n carte.
— A bătut toba în tot departamentul. E al naibii de mândră de tine.
Mi s-a pus un nod în gât, simțindu-mă vinovată. Dacă Georgia ar avea idee care era sursa materialului meu, nu s-ar mai împăuna cu mine. M-am ridicat.
— Că veni vorba despre carte. Ar trebui să intru și să mă apuc de treabă.
Nick s-a ridicat și el, mutându-și atenția asupra distanței înguste dintre perdelele doamnei Haggerty.
— Ai ceva de făcut mâine? a întrebat, când mă îndreptam de ușă.
— Nu, nu cred.
— Ai chef de o mică excursie la țară? Ochii lui străluceau în întuneric.
— Ce fel de excursie? am întrebat îngrijorată.
— Doar puțină documentare pentru cartea ta. Ideea Georgiei, probabil.
Presupun că ea îl pusese să facă asta. Iar în clipa asta nu mă lăsa inima s-o dezamăgesc.
— Sigur, presupun că e-n regulă.
VP - 178
Nick și-a băgat mâinile în buzunare și a luat-o în jos, pe trotuar, spre mașină.
— Vin să te iau pe la unsprezece.
L-am urmărit din priviri, întrebându-mă dacă ar mai fi la fel de entuziasmat de excursia asta știind cât de implicat era deja în cercetarea mea.
VP - 179
Capitolul 30
— Sper că îți dai seama că asta e intrare prin efracție, a spus Vero cu încăpățânare.
Mi-am îndesat telefonul sub maxilar și mi-am potrivit peruca în oglinda retrovizoare.
— Nu e intrare prin efracție. Am cheia.
— O cheie furată, a subliniat ea.
— Nu-i furată, am contrazis-o. M-am oferit să îl duc pe Steven acasă și, beat cum era, i-au căzut cheile. Pur și simplu am uitat să i-o înapoiez pe asta.
— Ai grijă să nu te prindă careva. Detectivul Anthony vine la unsprezece să te ia în excursie.
Theresa nu avea o doamnă Haggerty de care să-mi fac probleme. Oricum, am parcat mașina împrumutată de Ramon la câțiva metri distanță și mi-am îndesat bine pe nas ochelarii de soare supradimensionați. Peruca mă înțepa ca naiba, am rezistat cu greu tentației s-o smulg de pe cap până ce m-am văzut intrată în siguranță în casa lui Steven și a Theresei.
Am închis ușa după mine, m-am lipit cu spatele de ea, cu telefonul la ureche, ținându-mi răsuflarea, cu urechile ciulite. Casa era cufundată în liniște; singurul zgomot era chicotitul lui Zach la telefon, în fundal.
— Am intrat, am șoptit. Mi-am îndesat peruca în buzunarul hanoracului și mi-am scos tenișii, vârând cheile în ei și lăsându-i lângă ușă.
Am urcat sus, în dormitorul Theresei.
— Găsește ce-ți trebuie și ieși de acolo. Anxietatea mea creștea cu fiecare scârțâit al parchetului și cicăleala lui Vero nu mă ajuta prea mult.
Ușa de la dormitor s-a deschis peste covorul gros. Jaluzelele erau trase, iar camera încă mirosea vag a mahmureala lui Steven: băutură stătută, transpirație, respirație grea. Partea lui de pat era un morman de cearșafuri în dezordine, iar pe noptieră zăceau o cutie de aspirină și o sticlă cu sirop pentru stomac.
— Unde ești? a întrebat Vero
— În dormitorul lor. Am tras sertarul de la noptiera Theresei și am cotrobăit puțin. Nu știam sigur ce căutam. Un bilet, un număr de telefon, un bon. Un indiciu, ceva, pentru identitatea lui Aimee R. O dovadă indubitabilă că au fost împreună în noaptea de marți, preferabil nu în preajma barului The Lush.
Am închis sertarul și am luat-o pe hol, deschizând ușa camerei Deliei. Patul era nefăcut, așternuturile roz de prințesă erau șifonate, perna groasă, cu pene, VP - 180
păstra urma unui cap de femeie. Jos, lângă Casa de Vis zăceau o pereche de pantofi cu toc de-ai Theresei.
