Vero s-a uitat spre tavan.
— Uau, asta e o întrebare grea.
— Ai grijă, am zis.
— Păi are părul puțin ondulat, ceva între castaniu și roșcat. Arată bine când se străduiește. Ceea ce nu se întâmplă prea des.
Am dat peste un umeraș de pe stativ.
— Și ochi verzi. Își schimbă culoarea când e nervoasă și se face roșie la față.
De obicei e palidă ca un vampir pentru că nu iese prea mult din casă. Dar are câțiva pistrui ici, colo, așa că aduce mai mult cu un vampir prietenos, nu e ca unul din ăia care se ridică din sicrie și sperie copiii.
Aimee a început să râdă în hohote.
— Mă bucur că se distrează, am mormăit eu.
— Atunci haideți să ne jucăm cu ochii ei. Par a fi frumoși. Aimee a deschis o vitrină din sticlă și a scos un set de mostre pe tejghea.
— Treci la subiect, am mârâit, aruncându-i o privire întunecată în timp ce Aimee era cu capul jos.
Vero bătea cu degetul în bărbie, studiind fața lui Aimee, care aranja paletele.
VP - 201
— Ne-am mai întâlnit cumva?
Aimee s-a uitat în sus. A clătinat din cap.
— Nu cred.
— Sunteți sigură? a insistat Vero. Pentru că am fost aici acum câteva săptămâni pentru un machiaj și sunt destul de sigură că dumneavoastră mi-ați vândut niște farduri. Dați-mi voie să mă gândesc… A fost într-o marți seara.
— Nu… A zâmbit politicos. Nu aveam cum să fiu eu. Eu nu lucrez serile de marți. Trebuie să fi fost Julia, a adăugat ea cu o voce melodioasă. Lumea ne confundă tot timpul.
Vero a încuviințat.
— Asta era, da, Julia. Îmi amintesc! Hei, asta e o promoție?
Vero s-a ridicat pe vârfuri, arătând spre o vitrină din colțul îndepărtat al tejghelei. Când Aimee s-a întors să se uite, Vero s-a răsucit spre mine și m-a întrebat șoptit:
— Ce fac?
Am dat din mână:
— Nu te uita la mine! Află unde a fost în noaptea aia!
— Așa deci, a reluat Vero cu voce tare, atrăgându-i atenția lui Aimee, care a revenit la tejghea, nu lucrați nopțile de marți? Înseamnă că ieșiți în oraș, nu?
Pariez că știți cele mai bune locuri din târg.
— Fooarte subtil, am ironizat-o eu.
Aimee avea un zâmbet incert. Poate puțin inconfortabil când s-a întors la sarcinile ei.
— Am auzit lucruri foarte bune despre un loc care se cheamă The Lush. Știți ceva despre el?
Aimee a ridicat brusc capul și a scăpat o cutiuță cu farduri de ochi din mână.
Clinchetul plasticului care s-a spart a răsunat în tot magazinul, atrăgând atenția supraveghetorului. Aimee s-a scuzat, obrajii ei au căpătat o nuanță aprinsă de roz în timp ce s-a aplecat să strângă.
— Nu, nu, îmi pare rău, nu merg acolo. Chiar și din locul în care mă aflam, lângă stativul cu haine, tot îi puteam vedea mâinile tremurând când își ștergea praful colorat de pe cracul pantalonului.
— Prietena mea zice că barmanul e manechin pentru lenjerie. Și că marți seara au băuturi super, niște specialități. Sunteți sigură că nu ați fost pe-acolo?
Lui Aimee i s-a scurs tot sângele din obraji.
— Mergi pe gheață subțire, am avertizat-o.
Aimee a aruncat priviri îngrijorate de jur-împrejur ca să se asigure că nu ascultă nimeni ce are de spus:
VP - 202
— Sunteți polițistă?
Vero a dat capul pe spate. S-a proțăpit într-un șold, țanțoșă, măsurând-o pe Aimee.
— Nu, nu, nu, am șuierat în telefon. Nu ești polițistă!
