— Hai să ne facem reciproc un bine și să nu ne mâncăm timpul unul, altuia.
Vocea lui era lugubru de blândă, singurul indiciu al nerăbdării sale fiind mușchiul încordat al maxilarului. Ieri, un sedan albastru cu același număr de înmatriculare ca al mașinii pe care tocmai ai parcat-o mi-a urmărit limuzina în mica noastră
excursie în Fauquier County. Colegul meu a luat urma numărului de înmatriculare până la garajul ăsta.
Feliks și-a băgat mâinile în buzunar și a început să se plimbe prin fața mea cu un mers elegant și rostind cuvinte bine cântărite:
— Am avut o mică discuție cu Ramon. Mi-a spus că vii în seara asta să-ți iei mașina, așa că l-am încurajat să-și ia liber pentru restul serii. Ceea ce înseamnă
că putem sta în garajul acesta cât timp va fi necesar. Dar sunt sigur că ai prefera să fii acasă cu copiii tăi, doamnă Donovan…
A lăsat în aer numele meu, să plutească acolo, în tăcere. I-ar fi fost foarte ușor să-mi găsească casă, copiii, asta dacă nu o făcuse deja…
— Așa că hai să trecem la subiect. Spune-mi.
A venit mai aproape și și-a netezit mânecile trăgând puțin de fiecare buton.
— De ce mă urmăreai?
— Nu te urmăream pe tine.
Feliks s-a oprit în fața scaunului meu. Liniile aspre ale gurii lui s-au strâns într-o dungă subțire și l-a fulgerat din priviri pe Andrei. Am simțit pe ceafă răsuflarea lui Andrei duhnind a fum de țigară. Cuțitul lui m-a ciupit puțin de gât, în timp ce cu mâna bătătorită m-a țintuit pe scaun. Nu mă puteam gândi decât la cei trei bărbați găsiți de prietenii Georgiei într-un depozit, într-o baltă de sânge, cu gâturile retezate de la o ureche la alta.
— O urmăream pe Theresa! am izbucnit. Nu era pe de-a-ntregul o minciună.
Am închis strâns ochii, așteptându-mi moartea. Cum nu a venit, am deschis pe jumătate unul.
Feliks a ridicat capul. Curiozitatea i-a îndulcit puțin contururile aspre ale feții, uitându-se la mine ca o mâță la șoarece, neștiind încă dacă să mă omoare sau să
se joace cu mine.
— Și ce treabă ai tu cu doamna Hall?
— E logodită cu fostul meu soț.
Sprâncenele lui au zburat în sus, sub efectul surprizei.
— Și ce sperai să obții spionându-ne?
VP - 208
Mi s-a uscat gura. Am încercat să nu mă gândesc la tăișul cuțitului pe care îl ținea Andrei și nici la firicelul care mi se prelingea pe gât, într-o parte, și care putea fi sau nu transpirație.
— Steven… Fostul meu soț crede că are o aventură.
— Așa că ai convocat un ofițer de poliție care să te ajute s-o prinzi? Feliks a râs încet. Nu fi așa surprinsă, doamnă Donovan. Detectivul Anthony și cu mine ne știm de multă vreme. Nu voi fi recunoscut eu mașina, dar poți fi sigură că am recunoscut șoferul.
S-a aplecat spre mine, cu o lucire răutăcioasă în ochi. Emana mirosuri de băutură scumpă, de piele fină și de parfum sofisticat, cum îmi imaginam că
trebuie să fi mirosit și interiorul limuzinei.
— Atunci pot presupune în deplină siguranță că nu ai asistat la nimic interesant, dat fiind că relația mea cu doamna Hall este strict profesională.
Arcuirea perversă a buzelor lui m-a făcut să cred că avem definiții diferite pentru cuvântul profesional. M-am tras înapoi când mi-a îndepărtat, cu vârful degetului, de pe față o șuviță rătăcită.
— Dar, spune-mi, a zis el, vârându-și mâinile în buzunare, ce căuta detectivul?
— Nimic, am răspuns cu voce tremurândă. Îmi ținea companie.
— Adică pot să presupun că tu și detectivul Anthony vă bucurați de o…
relație personală?
Am încuviințat, amuțind când l-am văzut pe Feliks îngenunchind în fața mea.
Ochii lui întunecați aruncau flăcări când mi-a prins fața, ridicându-mi bărbia. A spus cu o voce de gheață:
— Dacă aflu că m-ai mințit, am să te găsesc. Ai înțeles?
Cu inima bubuind, am încuviințat din capul proptit în palma lui.
Andrei îl urmărea cu atenție, cu cuțitul ridicat, așteptând un semn.
În depărtare se auzea vuietul unei sirene care se apropia tot mai mult.
Feliks mi-a dat drumul. S-a ridicat în picioare când o mașină a oprit în față, scrâșnind din cauciucuri, inundând fereastra de sus cu o lumină albastră, intermitentă.
— Mulțumesc pentru timpul tău, doamnă Donovan, a rostit Feliks. Am încredere că nu te voi mai revedea.
