Mergea încordat și grăbit, iar vocea lui scăzută tocea ca un motor turat.
— Ce-ai aflat? Indiferent ce era, trebuia să fie important. De ce nu vrei să-mi spui? am întrebat, alergând după el pe trepte în jos.
— Pentru că ți-am spus și așa prea multe.
Deja dădea să iasă pe ușa de sticlă, cu cheile în mână, dar eu m-am încăpățânat și m-am oprit la jumătatea holului, cu brațele încrucișate la piept:
— Dacă e din cauza nopții trecute, să știi că sunt bine. Nu trebuie să mă
protejezi de Feliks și de gorilele lui.
El s-a întors și m-a luat hotărât de cot, trăgându-mă spre ușă.
— Nu erai deloc bine. Te duc acasă. Am făcut o greșeală. Nu te vreau în apropierea anchetei ăsteia.
M-am înfipt în călcâie, smucindu-mă din mâna lui.
— Dacă nu mă vrei implicată, de ce m-ai adus aici? Maxilarul lui s-a încordat.
Ai găsit ceva în raportul ăla, ceva ce nu vrei să aflu. Nu-i așa?
Și-a trecut o mână prin părul întunecat și a înjurat în barbă.
— Până acum mi-ai spus totul despre cazul ăsta. De ce nu și asta? De ce nu acum?
A dus un deget la buze, aruncând priviri îngrijorate înjur.
— Pentru că am crezut că ne putem ajuta reciproc, a zis el, luptându-se să
vorbească în șoaptă. Tu voiai o dovadă că Theresa e nepotrivită pentru custodie, eu voiam să o arestez. Dar acum nu e vorba numai despre Theresa.
VP - 219
— Ai dreptate. Nu e. Și la ce mi-a făcut Feliks noaptea trecută, cred că am dreptul să știu adevărul.
S-a ciupit de nas și a oftat din toți rărunchii.
— E mai bine să nu știi.
— Nu mă poți da la o parte! Ai spus-o cu gura ta, știu deja prea…
— Ferma lui Steven, a cedat el și a continuat cu voce scăzută: Iarba de pe Lincolnul lui Feliks provine de la ferma de gazon a fostului tău soț.
Am făcut un pas în spate, cât pe ce să mă împiedic. La asta chiar că nu mă
așteptam!
— Trebuie să fie o greșeală, am zis încordată. Theresa nu ar fi niciodată chiar atât de proastă încât să-și aducă amantul la ferma lui Steven.
— Presupui că au fost acolo din motive personale. Dar dacă era vorba despre afaceri?
Doamna Hall și cu mine avem o relație strict profesională.
Așa spusese Feliks. Dar acum lucrurile aveau și mai puțin sens.
— Steven și-a cumpărat ferma anul trecut. Nu e de vânzare.
— Dacă nu e de vânzare, ce-a căutat Feliks acolo?
Nu aveam un răspuns la asta.
— Acum înțelegi de ce nu am vrut să-ți spun? Dacă eu pot dovedi că Feliks făcea afaceri ilegale la ferma lui Steven și, la rândul lui, un avocat poate dovedi că tu și copiii aveați beneficii, într-o formă sau alta, de pe urma acestei afaceri, atunci implicarea ta compromite tot cazul.
— Dar implicarea mea ți-a compromis deja cazul, am protestat. Nu trebuie să
afle nimeni.
— Feliks știe deja și poate folosi asta în instanță împotriva mea.
— Nu poate dovedi că știu ceva despre caz. I-am spus că avem o relație personală.
În licărirea întunecată din ochii lui Nick am citit o provocare.
— Ai de gând să-i spui același lucru fostului tău soț când apărem la ferma lui?
Deci acolo se ducea Nick. La fermă. Aș fi putut fie să-l las să mă ducă acasă și să-mi petrec restul zilei întrebându-mă ce a găsit acolo, fie să-l conving să mă ia și pe mine.
— Steven nu-i acolo, am zis, simțind niște furnicături în picioare. Are copiii.
