— Ăştia şi bluza?
Am tras-o în picioare şi am obligat-o să probeze bluza.
— Đẹp quá.
Sáng a bătut din palme, lăudând-o pentru cum arăta.
Femeia a făcut o piruetă, râzând. Când am văzut cum îi strălucesc ochii, am ştiut că târgul e ca şi încheiat.
— A, vui, vui.
Sáng gângurea de fericire în timp ce stătea în coşul din faţă, săltând în sus şi-n jos în ritmul paşilor mei. În spatele meu, un alt coş sălta în sus şi-n jos, pe jumătate plin de guave şi portocale.
— Stai locului, i-am spus, mergând la început mai încet, apoi mai repede, în timp ce Sáng se ţinea de funii cu ambele mâini, aşezat ca un Buddha.
A ridicat capul, chicotind, fiindcă zărise un stol de păsări care zbura în formă de V pe cerul de un albastru intens.
— Eşti un băiat bun, Sáng. Stai cuminte şi o să ajungem la Hà Nội cât ai bate din palme.
Am forţat ritmul în direcţia şoselei naţionale. Acum, că aveam coşurile şi prăjina de bambus, aveam un motiv să călătoresc pe drum: ca să ajung în piaţa din oraşul următor. Speram ca nimeni să nu-şi bată capul cu o biată precupeaţă care căra un copilaş, călătorind pe timp de iarnă.
— Ai mua ổi đây, cam đây?
Cântam cu voce tare, iar sucul roşu mi se scurgea pe la colţul gurii. Mestecam frunze de betel, ca să-mi colorez dinţii albi. În schimbul bluzei şi al banilor, femeia îmi dăduse tot ce avea în coşuri. Vânzarea acestor portocale şi guave avea să-mi asigure capitalul pentru afacerea mea.
— Ai mua ổi ay, cam ay, gângurea Sáng delectându-se cu noua modalitate de transport.
Încă nu putea să pronunţe d şi era foarte amuzant.
— Đă-te din drum!
Đin spatele meu au răsunat strigăte. M-am întors şi am văzut un bărbat şi mai multe femei într-o căruţă trasă de bivoli.
— Surori, fraţi... guavele mele sunt crescute în grădină... dulci ca zahărul, am strigat către ei.
— Ai mua oi ay, cam ay, cânta şi bătea din palme Sáng.
— Ce drăgălaş e, a spus o femeie şi celelalte au izbucnit în râsete.
Căruţa a oprit. Femeia a sărit pe drum şi s-a apropiat de noi.
Đar nu-i mai vedeam. Bivolii care gâfâiau îmi atrăseseră privirile. Lângă căruţă stătea tatăl meu, zâmbindu-mi. Tăticule!
— Cât ceri pe una, soră? N-auzi?
O femeie mă trăgea de mânecă.
Am clipit şi imaginea tatălui meu a dispărut.
În timp ce femeia mă trăgea din nou de braţ, m-am întors către ea.
— Îmi pare rău. Doi cenţi bucata.
— E scump! mi-a trântit-o alta.
— Am făcut cale lungă să le aduc până aici, soră. Sunt coapte şi zemoase.
Femeile au scuturat din cap. Cel care m-a salvat a fost Sáng.
— Ai mua ổi ay, cam ay.
A bătut din palme şi gropiţele i-au înflorit pe obraji. Femeile au început iar să râdă.
— Bine, dă-ne trei portocale şi două guave. Le cumpărăm doar din cauza drăgălaşului ăstuia.
O femeie a chicotit, desfăcând acul de siguranţă care îi închidea buzunarul. A scos un fişic de monezi.
— Ai reuşit!
M-am aruncat în genunchi, îmbrăţişându-l pe Sáng când căruţa deja nu se mai auzea.
— Am câştigat două boluri de phở în doar câteva minute.
În după-amiaza aceea, eu şi Sáng am vândut tot ce aveam. Banii pe care i-am câştigat în ziua aceea, Guava, ne-au fost suficienţi să cumpărăm douăzeci de boluri de supă phở.
Am călătorit săptămâni la rând, încercând să câştig cât mai mulţi bani. La punctele de control de pe şosea, eram opriţi mereu de gardieni. Îi mituiam cu bani sau cu fructe şi reuşeam să-i conving că mă îndrept într-adevăr către piaţa din oraşul următor. Iar Sáng a făcut o treabă foarte bună, fermecându-i pe gardieni. Da, Guava... Ştiu că unchiul tău a devenit un om destul de serios, dar pe atunci era ajutorul meu voios şi drăgălaş.
Ca să fac rost de provizii noi trebuia să ajungem în satele din apropiere. Ajungând într-o piaţă înainte de răsăritul soarelui, aveam posibilitatea să cumpărăm cele mai bune fructe la cele mai mici preţuri. Între timp, dinţii mi se coloraseră în roşu şi pielea mi se înnegrise. De asemenea, slăbisem foarte mult. Ştiam că oamenii care mă vânează nu mă mai pot recunoaşte cu aceeaşi uşurinţă. Cu toate acestea, pericolele mă înconjurau ca nişte ţepi ascuţiţi. Pe măsură ce ne apropiam de Hà Nội, accentul meu din regiunea centrală mă făcea să ies în evidenţă printre ceilalţi.
