― Uite ce e, Adrien, de glumele tale răsuflate și de măgăriile tale sunt sătulă până peste cap. Nu ai avut niciodată clasă, dar nu suport să depășești limita!
Încă un exemplu; mă străduiam de ani de zile să-i fac să
înțeleagă în ce consta munca mea. Niciun efort din partea lor ca să
rețină explicațiile mele. Nu mai puteam. Fără nicio privire în plus, am intrat în baie și am regretat din prima clipă ordinea și curățenia băii mele și a celei de la agenție. Paharele pentru clătit gura ale
copiilor erau aruncate în chiuvetă, iar aceasta avea pe ea urme de pastă de dinți și de săpun. Cât despre oglindă, era pătată de calcar, asta e, va trebui să mă descurc așa. Mi-am scos trusa de machiaj. Mi-am dat din nou cu pudră Terracotta, era adevărat că eram palidă în seara asta. Apoi, mi-am refăcut machiajul ochilor. Alice a intrat și ea în baie și s-a așezat pe marginea căzii. Am făcut un pas înapoi și mi-am spus că arătam un pic mai bine. Mi-am desfăcut coada de cal, sora mea mi-a luat peria de păr din mână și a început să mă
pieptene.
― N-avem timp, Alice.
― De ce nu ți-l mai lași desfăcut niciodată?
― Nu mă ajută să par serioasă.
― N-ar trebui să fie permis să ascunzi un asemenea păr, mi-a spus cu un zâmbet, voind cu siguranță să îndrepte lucrurile.
Moștenisem de la mama părul roșcat, prea țipător după gustul meu ca să par credibilă, de aceea îl prindeam întotdeauna într-o coadă de cal sau într-un coc. Alice era în avantaj, având părul blond.
Eu aș fi vrut părul ei, ea murea de invidie că nu-l avea ca al meu. A fost rapidă și mi l-a prins cum îmi plăcea. I-am mulțumit și mi-am dat cu parfum pe gât. Un SMS m-a anunțat că a sosit taxiul. Am trecut în grabă prin sufragerie, le-am spus tuturor la revedere din mers și m-am îndreptat spre ușa de la intrare, cu Alice în urma mea.
Mi-am făcut timp s-o îmbrățișez.
― Îmi pare rău pentru mai devreme, s-a scuzat.
― Nu e cazul.
― Pur și simplu îmi fac griji pentru tine. Ăsta-i rolul unei surori mai mari.
― Cele optsprezece luni în plus nu-ți dau cu adevărat titlul de soră mai mare, am tachinat-o eu. Și-apoi, sunt foarte bine, n-ai niciun motiv să te îngrijorezi, visul vieții mele e pe cale să se împlinească.
― Dacă zici tu.
― Am șters-o, pe curând!
Am deschis ușa și am urcat în taxi fără să privesc înapoi, oftând
de ușurare, cu telefonul deja în mână ca să-l sun pe Bertrand. A răspuns după primul apel.
― Te ascult, i-am spus imediat.
― Nu știu ce s-a întâmplat! Informația nu a ajuns până la noi, nu înțeleg. Dar este intolerabil. Am fost neglijenți.
― Sunt șocată.
― Suntem vinovați amândoi. E de datoria noastră să fim mai vigilenți. Am primit un apel de la asistentul lui chiar înainte să te sun, voia să se asigure de prezența noastră la coborârea din avion.
― A, da? Sean nu mi-a spus nimic.
― S-a hotărât în după-amiaza asta să asiste la o licitație mâine și a sărit în avion. Rezervă-i imediat o cameră, te vei duce să-l iei mâine dimineață la 09:30 de la hotel și îi vei servi de interpret toată
ziua.Mi-a scăpat un oftat. Cum o să mă descurc? Aveam programate zece întâlniri pentru a doua zi, dintre care una cu responsabilul cu relațiile publice al unei mărci de marochinărie de lux, întâlnire pentru care îmi trebuiseră luni de zile ca s-o obțin, voiam să ne dezvoltăm activitatea.
― Vreo problemă, Yaël?
Am tresărit.
― Absolut niciuna, i-am răspuns încercând să am un ton vesel.
― Pe mâine!
Închisese deja. Fără să mai aștept, am sunat la unul dintre hotelurile de lux unde se caza Sean, apoi la centrala de taxiuri pentru a doua zi dimineață, fără să uit s-o informez pe mail pe asistenta mea să se ducă să facă un tur prin suburbii ca să-mi ia mașina, o să-mi las legitimația înainte de sosirea sa la agenție —
ceea ce promitea să fie memorabil. I-am ținut pumnii ca să fie capabilă să se achite măcar de această misiune. N-ar trebui să fie complicat! Ora rămasă până să plec la Roissy am folosit-o ca să-mi rumeg greșeala; lăsasem garda jos plecând mai devreme de la birou ca să mă duc la masă la sora mea, unde pe deasupra o încasasem în plină figură. Rezultatul: ratasem un pont. Era prima și ultima oară
când se întâmpla așa ceva. Torsul motorului m-a făcut să ațipesc.
Am tresărit când taxiul s-a oprit și am aruncat o privire la ceasul de pe telefon. Punctuală. După o vaporizare cu spray, ca să-mi reîmprospătez respirația, i-am cerut șoferului să lase contorul să
meargă și să mă urmeze. Am verificat orarul sosirilor și m-am postat la poarta potrivită. Am stat dreaptă, cu o mină cuceritoare, înfiptă pe tocuri. Un sfert de oră mai târziu, poarta s-a deschis și a apărut clientul nostru englez.
Era trecut de ora 3 dimineața când m-am băgat în pat. Am avut un somn agitat. Când am deschis ochii, la 06:28, mă luptam cu greața, trupul îmi era încordat; nu-mi plăcea asta. În mod vizibil, nu-mi făcusem norma de somn. Obiceiurile mele m-au ajutat totuși să-mi limpezesc ideile. În general, nu prea îmi era foame dimineața, dar nu era nimic. M-am mulțumit cu o capsulă de ristretto și două
de Guronsan. Înainte să plec, m-am privit o ultimă oară în oglinda de la intrare: chiar și machiată, cearcănele mele rămâneau pronunțate.
Când am ajuns la casa de licitații Drouot, am verificat dacă
