Marc s-a cățărat ultimul, cu țigara pe care o ținuse în gură pe toată
durata cursei noastre nebune.
― Tinere! l-a apostrofat șoferul.
― Oh, da, scuze.
A început să se scotocească prin buzunare și a arătat abonamentul.
― Sunt în regulă, domnule, i-a spus el cu mândrie.
― Îți bați joc de mine!
― Absolut deloc! i-a răspuns, sincer surprins.
― Țigara, Marc! am țipat eu.
― Rahat! Scuze, domnule.
Toată lumea a izbucnit în râs, Marc a aruncat țigara afară și autobuzul a putut în sfârșit să pornească. Traseul dintre Saint-Paul și Piața Léon-Blum trebuie să fi fost relativ neplăcut pentru ceilalți călători, dată fiind gălăgia pe care o făceam. Viața mea era perfectă, minunată, nu doream nimic altceva decât să rămân mereu alături de acești cinci oameni pe care îi iubeam, promițându-mi că nu mă
voi îndepărta niciodată de ei, orice s-ar întâmpla. Jeanne s-a scuturat ca un câine în fața imobilului de pe bulevardul Ledru-Rollin, era tehnica prin care se trezea din beție chiar înainte s-o înfrunte pe portăreasă. Am parcurs cu pași mari curtea interioară ca să ne aliniem în fața ascensorului, unde ea ni s-a alăturat, cu Emma înfășurată într-o pătură.
― Urc prima, singură, altfel mi-o treziți.
Niciunul dintre noi n-a protestat. Jeanne a dispărut.
― O luăm pe scări, a propus Cédric.
Urcușul până la etajul al patrulea a fost agitat, toată lumea a ratat măcar o dată treapta și s-a lovit de perete.
Seara a continuat în salonul minusculului lor apartament cu două încăperi, până în zori, cu Emma dormind ca un îngeraș în cameră. Alice a fost cea care a dat semnalul de plecare:
― Să mergem, a miorlăit ea, lipindu-se de Cédric. Nu mai pot.
― Și eu vreau să dorm, a adăugat Jeanne. În plus, trebuie să fim în formă pentru schimbarea de look a lui Yaël.
― O, nu, nu stricați petrecerea cu chestia asta! i-am implorat.
― Te duc până acasă, mi-a propus Marc. După aceea o să iau metroul.
― Cum vrei.
S-a ridicat dintr-un salt și i-a tras pe toți după el, chiar dacă
nimeni nu mai mergea drept. Adrien a căzut înapoi pe canapea, îndoindu-se de râs. Marc l-a ridicat și l-a îmbrățișat în semn de la revedere. Apoi s-a apropiat de Jeanne, care i-a aruncat o privire fiicei sale prin ușa întredeschisă a camerei. A luat-o de umeri, aruncând și el o privire în cameră, înainte s-o sărute pe obraz. Ceea ce a făcut pe toată lumea să râdă; cum bea un pic prea mult, Marc devenea mai sensibil. A scuturat din cap la glumele noastre și a luato primul pe scări. Alice, Cédric și cu mine am întârziat ceva până ce am coborât și noi. Îndrăgostiții noștri se susțineau unul pe celălalt.
Drumul spre casă avea să fie epic, noroc că locuiau la doar trei străzi distanță. L-am găsit pe Marc pe trotuar, cu o țigară în gură. I-a îmbrățișat pe sora mea și pe iubitul ei. După câteva secunde, văzând că nu le dădea drumul, l-am tras de mânecă.
― Marc, gata! Îi vezi din nou mâine! Lasă-i să se ducă acasă!
― Drum bun, le-a zis privindu-i.
― Hai că ne descurcăm noi, i-a răspuns Cédric. Te sun mâine.
Salutare!
Până la mine nu era mult de mers. Locuiam într-o cameră de serviciu dintr-un imobil de pe strada de la Roquette, nu departe de stația de metrou Voltaire. Străzile se trezeau alene. Am trecut prin fața brutăriei și aroma de croasanți și de pâine caldă mi-a gâdilat papilele și mi-a provocat o serie de ghiorăituri în burtă.
― A fost marfă, a spus Marc, rupând tăcerea după mai multe minute de mers.
― Aș repeta cu dragă inimă seara asta! Ce zici? i-am propus, lovindu-l ușor cu cotul în coaste.
― Când mă gândesc că ți-ai găsit de muncă! E grozav!
― Cine zice c-o să trec de perioada de probă? Mai vorbim peste trei luni!
Mi-a aruncat o privire indescifrabilă. Apoi, continuând să
meargă, și-a răsucit o nouă țigară, din care a tras ca un apucat imediat ce a aprins-o. N-am mai schimbat niciun cuvânt din acel moment.
― Ai ajuns la destinație.
Am ridicat ochii spre el, ne-am privit secunde întregi. Am avut senzația că încerca să-mi spună multe lucruri, dar nu îndrăznea.
― Urci să bei o cafea la mine? i-am propus, trăgându-l de haina din velur. Și pe urmă am să-ți dau biletul pentru concertul lui Ben Harper de marțea viitoare.
― Oh… da, așa e, concertul…
