În zece ani, mica agenție de interpretariat în consiliere și servicii în care îmi făcusem stagiul la sfârșitul studiilor se schimbase mult; efectivul se triplase, eram de-acum cincisprezece salariați, cei mai mulți francezi, și ne împărțeam misiunile între două echipe distincte: cei care vorbeau și cei care scriau. Aceștia din urmă
aduceau afaceri, fără voia lor, pentru că nu ieșeau niciodată din birou. Subtilitatea și precizia priceperii lor în materie de traducere permiteau fidelizarea clienților și dobândirea altora noi, la fel și prețioasele sfaturi de redactare a contractelor pe care le ofereau cei doi juriști ai noștri. Întăriți de această reputație și de excelența noastră, Bertrand și cu mine dădeam lovitura de grație. Dincolo de capacitatea de a trece de la o limbă la alta, propuneam totodată
competențele noastre de însoțitor și de organizator de călătorii de afaceri pentru clienții străini. Poziția mea în agenție era centrală, nu mai eram doar interpretă, aveam ca misiune să obțin contracte, să
fac agenția cunoscută, să creez, prin intermediul internetului, o rețea de contacte sociale și profesionale, cum s-ar zice.
Competențele mele în business și cultura anglofonă îmi ofereau astfel oportunitatea să susțin negocieri în toate sectoarele de activitate. Mulțumesc școlii de comerț! Engleza moștenită de la mama îmi dădea acces la lumea întreagă. Portofoliul meu de clienți era cel mai important, puteam să trec de la un om de știință
agorafob care nu ieșea din laborator decât de două ori pe an pentru un colocviu, la un bogat om de afaceri care mergea în celălalt capăt
al lumii în avionul său privat, o dată pe lună, ca să se asigure că
banii lui se înmulțesc. La fel, când Bertrand nu avea timp sau când estima că bilingvismul meu era imperativ, putea să-mi încredințeze cei mai babani clienți ai lui. În acest caz precis, lucram în tandem.
Această strânsă colaborare îmi dădea dreptul la respectul și teama colegilor mei — ceea ce-mi convenea de minune. Adoram, atunci când veneam la o conferință economică sau însoțeam un client, să
aud murmure la trecerea mea; da, eram invidiată, temută și curtată.
Eram cea mai veche din agenție; nu scădeam niciodată ritmul de lucru. Degeaba încercam să înțeleg motivele pentru care unii părăseau nava, eram literalmente siderată la ideea că preferă
timpul liber, băieții și mai știu eu ce, înaintea vieții profesionale.
Cum era posibil să renunți la o asemenea slujbă? Activitatea se amplificase cu anii, carnetul de adrese se umfla mereu și ne gândeam în permanență la dezvoltarea serviciilor noastre. Nu ne mai limitam la lumea anglofonă. Trei dintre noi se ocupau de Asia, iar alți doi de Europa de Est și chiar de Germania. Când Bertrand îi avusese clienți pe niște prosperi oameni de afaceri de pe Valea Ruhrului, salariile noastre crescuseră.
Stăteam în fața ecranului, cu o cafea pe care mi-o servise asistenta mea, când a sosit Bertrand, vorbind la telefon. Cincizeci de ani, sportiv, maxilare pătrățoase, tâmple grizonante, mereu impecabil în nelipsitul costum negru. În zece ani, nu se schimbase, spre deosebire de mine. Privirea lui albastră de oțel a parcurs spațiul deschis, pândind vreun eventual semn de relaxare, apoi s-a fixat pe mine. Cu un semn din cap, m-a invitat să-l urmez în birou.
Se agita prin încăpere, încă vorbind la telefon, în momentul în care am luat loc.
― Cum a fost ieri? m-a întrebat după ce a închis, cu un ochi deja pe ecranul laptopului său.
Ce întrebare!
― Perfect! i-am răspuns pe un ton detașat.
Și nu fără motiv, eram sigură de lovitura mea. S-a cufundat în
fotoliu și și-a împreunat mâinile sub bărbie cu un aer concentrat, mulțumit.
― Ți-a propus iarăși un post?
M-am mulțumit să dau din cap. Buzele lui Bertrand s-au arcuit într-un rictus răutăcios.
― E bine pentru afaceri.
Și-a îndreptat spatele și s-a lansat într-o scurtă revizuire a următoarei mele misiuni, asigurându-se că totul era în regulă în privința mea. Aveam sarcina să seduc niște americani care făcuseră
avere cu gazele de șist și visau să investească în Franța, mai exact în imobiliare la Paris. Rolul meu era să fiu intermediarul între agenții imobiliari și ei și de asemenea să le realizez cea mai dragă dorință.
― Contez pe tine, mi-a aruncat ațintindu-și privirea dură și hotărâtă în ochii mei. Dă tot ce ai! Dacă obții contractul ăsta pentru imobiliare, ar trebui să putem gestiona toate afacerile lor în Franța.
Ca să nu-ți mai spun că nu au doar gazele de șist.
Mi-a aruncat o privire apăsată:
― Te las să-ți închipui ce s-ar întâmpla în caz de eșec…
Adrenalina mi-a pulsat în vene.
― Totul este sub control, i-am răspuns fără să mă las impresionată.
― Nu mă aștept la mai puțin de la tine.
Telefonul i-a vibrat: sfârșitul discuției noastre.
Închiriasem serviciile unui șofer de mașini de lux ca să mă duc să-i iau pe clienți de la hotel. Le programasem șase întâlniri. I-am plimbat din agenție imobiliară în agenție imobiliară toată după-amiaza, partenerii noștri „antreprize-habitat“ cei mai prestigioși își prezentau catalogul, desfășurând covorul roșu. Era o probă trecută
fără greșeală. Păreau să-mi acorde întreaga încredere, s-au lăsat purtați dintr-un loc într-altul, descriindu-și pe larg nevoile, dorințele și imperativele. Mi-am luat fără întrerupere notițe în carnetul de care nu mă despărțeam niciodată.
După ultima întâlnire, i-am invitat la cină. Rezervasem o masă
la un restaurant de lux și trimisesem un taxi classe affaires după
soțiile lor, care îi însoțeau în călătorie. În timpul mesei, alternam discuțiile de afaceri cu cele mai lejere. Nu trebuia să uit nicicum să
le cuceresc pe soții, pentru că foarte adesea ele își însoțeau soții în deplasări, de plăcere sau pentru propriile afaceri. Trebuia să putem să le găsim o ocupație, să le dăm impresia că erau importante și să
nu uităm niciodată să ținem cont de planurile lor. O femeie care se simte neglijată de soțul ei afacerist putea să dea peste cap colaborări istorice. Salvasem in extremis contractul celui mai vechi client al lui Bertrand grație acestei constatări, ceea ce de altfel mi-a adus și o promovare. În timpul discuției, le-am spus soțiilor că puteam să le însoțim la cumpărături sau să le punem în legătură cu cei mai buni ghizi turistici din Paris dacă ele doreau, în cursul unei viitoare călătorii. Ne îmbrăcam uneori în hainele unor super consilieri de lux. Acest mic plus în prestațiile noastre aducea un adevărat succes, mai cu seamă pe lângă aceste doamne, ele însele adeseori femei de afaceri, permițându-ne să creăm legături privilegiate care nu se limitau doar la contracte. Această incursiune în intimitatea clienților noștri făcea diferența față de concurenții noștri.
